Craciunul de-a lungul secolelor

Oricat ar parea de curios, celebrarea Sarbatorilor de iarna nu este un apanaj al crestinatatii, intrucat trecerea de la un an la altul, considerata in societatile stravechi ca o moarte si o inviere simbolica, a fost intotdeauna privita ca un eveniment remarcabil, un triumf al vietii asupra mortii. Este drept, crestinismul a dat acestor Sarbatori atmosfera de caldura si fiorul de mister specifice, pe care fiecare dintre noi le traim, an de an. O istorie a traditiilor ce au culminat cu aniversarea crestina a Craciunului, vom incerca sa alcatuim, in cele ce urmeaza.
Rege pentru o zi
Antropologii si arheologii sunt unanim de acord ca multe dintre datinile de Craciun dateaza cu mult timp inainte ca pruncul Iisus sa vina pe lume, in ieslea de la Bethleem. Cele 12 zile ale Sarbatorilor de iarna, aprinderea focurilor, oferirea de cadouri, colindatorii care merg din casa in casa si procesiunile religioase se tineau, cu prilejul sfarsitului de an, in Mesopotamia, inca de acum 4000 de ani. Zeul suprem al mesopotamienilor era Marduk. Si in fiecare an, cand venea iarna, se credea ca acesta se bate cu monstrii haosului. Pentru a-l sprijini in lupta, oamenii aprindeau focuri, faceau galagie, dansau si chiuiau, intr-o feerie de lumina si sunet ce dura 12 zile si era numita Zagmuk.
Regele intra in templu si ii jura credinta zeului. Conform traditiei, el trebuia insa sa moara la finele ultimei zile din an, spre a i se alatura direct lui Marduk, in batalie. Spre a-i cruta viata suveranului, mesopotamienii apelau la un "rege de imprumut", ales de obicei din randul criminalilor. Imbracat in vesminte regale, acestuia i se acorda, in ultima zi a anului, tot respectul cuvenit si i se indeplineau toate dorintele, dar cand se implinea timpul cuvenit, i se taia capul...
Primii pomi de Craciun
Persii si babilonienii aveau festivaluri similare, numite Sacaea. In cadrul acestora, clasele sociale erau desfiintate pentru cateva zile, astfel incat sclavii deveneau stapani iar cei bogati trebuia sa li se supuna. In Egiptul antic se credea ca, o data cu venirea iernii, cu zilele mai scurte si noptile mai lungi si mai reci, Soarele va muri si nu se va mai intoarce, sa le daruiasca muritorilor lumina si caldura. De aceea se faceau incantatii, implorandu-l pe zeul Ra sa revina pe malurile Nilului. Traditia exista si la mii de kilometri distanta, in indepartatele meleaguri scandinave. Sosirea noptii polare ii priva zile in sir pe locuitorii de aici de privelistea Soarelui si de aceea erau trimise iscoade, spre a-i da de urma. Cand acestia vedeau astrul rasarind, se intorceau sa aduca vestea cea buna si atunci se tinea un festival numit Yuletide, unde se ardeau busteni intregi (de aici si obiceiul focurilor de tabara). In unele zone, oamenii legau de crengile brazilor mere, pentru a le aminti de vara, impodobind astfel primii "pomi de Craciun".
De libertatea lui decembrie, bucura-te!
La greci, sfarsitul anului era dedicat zeului Cronos, aflat in conflict cu Zeus si cu titanii. Romanii il celebrau pe acelasi zeu al timpului, numit de ei Saturn. Festivalul in cinstea sa incepea la jumatatea lui decembrie si se incheia pe 1 ianuarie, fiind numit Saturnalia. Atunci, romanii le permiteau sclavilor sa fie liberi (vezi faimosul vers al lui Vergiliu, "Age, libertate decembre" - Sclavule, foloseste-te de libertatea lui decembrie) si isi impodobeau casele cu ghirlande de lauri si cu frunze verzi, aprinzand lumanari parfumate.
La un moment dat, Saturnalia a fost legata de celebrarea renasterii Soarelui - probabil sub influenta cultelor orientale - si prin urmare sarbatoarea a inceput sa fie tinuta cateva zile mai tarziu, in preajma solstitiului de iarna. Imparatul Aurelian a promovat, incepand din anul 274, festivalul Natalis Solis Invicti, dedicat Soarelui Invincibil, zeu de origine siriana, si lui Mitras, Soarele Dreptatii, venerat in Iran. Abia in secolul IV dupa Christos, imparatii Romei au decretat oficial ca Saturnaliile sa fie tinute pe 25 decembrie, din motive inca necunoscute de istorici.
Origene nu voia sa sarbatoreasca Nasterea Domnului
La scurt timp, Parintii Bisericii au adoptat si ei o masura similara, afirmand ca 25 decembrie este ziua in care Mantuitorul Christos s-ar fi nascut. Masura geniala din punct de vedere social si politic, caci ce zi ar fi fost mai potrivita pentru amintirea Fiului lui Dumnezeu, decat sarbatoarea, deja extrem de populara, a Saturnaliilor, concomitent cu celebrarea renasterii Soarelui si a libertatii acordate tuturor oamenilor, stapani sau sclavi? Traditia crestina spune ca primul Craciun ar fi fost celebrat, in catacombele Romei, in anul 98, cand Traian ajungea la tron.
Cert este ca abia in anul 137 unul dintre primii Suverani Pontifi hotara ca nasterea lui Iisus sa fie celebrata ca atare iar in 350, un alt papa, Iulius I, a ales ziua de 25 decembrie ca sarbatoare a venirii pe lume a Mantuitorului. Totusi, sa amintim ca un ganditor crestin de talia lui Origene s-a opus vehement sarbatoririi Nasterii Domnului, "ca si cum ar fi vorba despre un rege sau un faraon", pe motiv ca "doar pacatosii, nu sfintii, se bucura de ziua lor." De-a lungul Evului Mediu, Craciunul a fost celebrat pretutindeni in Europa crestina, cu fast si bucurie. Regele Richard al II-lea al Angliei, de pilda, a poruncit sacrificarea, cu prilejul Craciunului din 1377, a douazeci si opt de boi si a trei sute de oi, pentru palatul regal.
Colinda de Craciun
La inceputul secolului XVII, reforma religioasa care a facut furori in Europa a dus si la schimbarea traditiei referitoare la Craciun. De pilda, cand Cromwell si puritanii sai au ajuns la putere in Anglia, una dintre primele lor masuri a fost anularea acestei sarbatori. Pelerinii englezi ajunsi pe coasta Americii de Nord erau inca si mai radicali si multa vreme, comunitatile lor au interzis strict sarbatorirea Craciunului! Cei ce incalcau regula erau nevoiti sa plateasca o amenda usturatoare si suportau oprobriul public. Dupa Revolutia americana, lucrurile aveau insa sa se schimbe, dar Craciunul va fi declarat sarbatoare oficiala abia peste un secol, la 26 iunie 1870. Cel ce a raspandit in lume ideea de Craciun, vazut ca o sarbatoare a intregii familii, in mijlocul unei atmosfere calde si primitoare, a fost scriitorul Charles Dickens, povestirea "Colinda de Craciun" proslavind valorile morale si bunatatea care trebuie sa ne calauzeasca pe toti, macar in aceasta zi sacra.
GABRIEL TUDOR
Thursday, 21 December 2006

Nasterea lui Iisus în texte stravechi

Cand s-a nascut? Am preluat acest articol asa cum l-am gasit, fara sa adaugam informatii din izvoare musulmane, dar nu am lipit si poza(sper sa nu o interpretati ca lipsa de respect)
Despre Nasterea Mantuitorului, în Evangheliile canonice au scris doar Matei si Luca. Matei si-a legat relatarea nasterii lui Iisus de magi si stea. Steaua din Bethlehem sau Steaua Nasterii lui Iisus, a fost conjunctia planetelor Jupiter si Saturn din anul 7 î.Hr., Iisus nascandu-se marti 2 decembrie anul 7 î.Hr. Ca argument în plus, Matei aduce uciderea pruncilor. Acest episod este relatat de istoricul roman Ambrosius T. Macrobius în „Saturnaliorum Conviviorum” (Saturnalia), care contine 7 carti si este scrisa în jurul anului 400. Dar istoricii nu cred ca Irod (37-4 î.Hr.) a urmarit taierea pruncului Iisus si au dreptate.

Conform Protoevangheliei lui Iacob scrisa între anii 36-62, în aceeasi perioada Irod l-a ucis pe preotul Zaharia, care slujea la Templu, deoarece nu i-a gasit copilul (pe Ioan Botezatorul) ca sa-l omoare. Deci pe pruncul Ioan, zis ulterior si Botezatorul, urmarea Irod sa-l taie, nu pe Iisus. Este adevarat ca pruncul Ioan era mai mare cu doar 6 luni decat pruncul Iisus si Matei scriindu-si Evanghelia în anul 75, l-a deificat pe Iisus folosindu-se de prorocul Ieremia: „Glas se aude în Rama, bocet si plangere amara. Rahila îsi plange copiii si nu vrea sa se mangaie de copiii sai, pentru ca nu mai sunt” (31,15).

Se stie ca în acest verset proorocul Ieremia se refera la soarta copiilor deportati în Babilon de Nebucadnetar (Nabucodonosor) în anul 586 î.Hr. Nu se poate stabili data exacta, dar se deduce ca Irod a ordonat uciderea pruncilor catre sfarsitul domniei lui, el murind în perioada 1-10 aprilie anul 4 î.Hr., conform lui Flavius Josephus (Antichitati iudaice). Cel mai probabil pare luna aprilie anul 5 î.Hr. Se estimeaza ca au fost ucisi aproximativ 14.000 de prunci. Deci si episodul uciderii pruncilor ordonat de Irod, este un argument favorabil ca Iisus s-a nascut în 2 decembrie anul 7 î. Hr.

Mult mai exact este Luca, de profesie medic, tovarasul credincios al lui Pavel, care si-a scris Evanghelia între anii 90 -95. În a sa Evanghelie citim „În zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se înscrie toata lumea. Aceasta scriere s-a facut întai pe cand Quirinius ocarmuia Siria” (2, 1-2). Recensamantul avea loc în Imperiul Roman la fiecare 14 ani, afectand alaturi de cetatenii romani, Spania, Galia, Egiptul, Siria si Palestina. Dregatorul Quirinius era senatorul P. Sulpicius Quirinius, cunoscut din documente romane. Împaratul Augustus (30 î.Hr. – 19 august 14) a dat o înalta apreciere remarcabilelor calitati de militar si administrator ale acestui arivist.

Între anii 6 si 7, Quirinius si Coponius au organizat un recensamant. Acesta însa nu putea fi cel la care se refera evanghelistul Luca, fiindca în acea vreme Iisus avea în jur de 13-14 ani. Conform relatarii Evangheliei, recensamantul decretat de Cezar Augustus a avut loc în jurul anului nasterii lui Iisus. Este oare cu putinta ca Luca sa fi facut o greseala? Timp îndelungat asa s-a crezut. Însa, un fragment dintr-o inscriptie romana descoperita în Ankara (Turcia) a adus lumina în aceasta problema. În privinta recensamantului, cel mai edificator document istoric de pe timpul lui Augustus este Monumentum Ancyranum, din Ancyra, fosta capitala a provinciei Galatia. Recensamantul a fost facut între anii 746-747 dupa calendarul roman, echivalent cu anii 8-7 î.Hr. Acesta este recensamantul la care se refera Luca. Observam ca se respecta intervalul de 14 ani între recensamintele executate în imperiul Roman.

Alaturi de istorici si astronomi, un cuvant greu de spus în problema stabilirii datei nasterii lui Iisus îl au si meteorologii. Ei au înregistrat cu exactitate variatiile de temperatura din Hebron. Primele doua luni au cele mai mari caderi de precipitatii ale anului: în decembrie 147 mm si în ianuarie 187 mm. Potrivit informatiilor existente, clima Palestinei nu s-a schimbat aproape deloc în decursul ultimelor 2000 de ani. Asadar observatiile meteorologice moderne atat de precise pot fi luate în consideratie.

În vremea Craciunului, Bethlehemul este cuprins de ger, astfel ca nici o turma nu poate iesi la camp în aceasta data. În Palestina si astazi de Craciun, animalele si pastorii se afla la adapost. Mentiunea lui Luca subliniaza deci faptul ca nasterea lui Iisus a avut loc înainte de caderea iernii. Dar în „Viata Maicii Domnului” de protosinghel Nicodim Mandita, este scris ca la nasterea lui Iisus: „În pamantul Iudeii au odraslit viile cele din Engadi, fiind iarna”. Engeddi este o localitate situata la 30 km sud de Bethlehem si la 20 km sud-est de Hebron. Deci cand s-a nascut Iisus a fost un decembrie mult mai cald ca de obicei. De aceea nici pastorii în acel an 7 î.Hr. nu s-au retras cu turmele la iernat, ci au stat pe pasune atat cat vremea le-a permis. În concluzie si aceste versete ale lui Luca vin în sprijinul tezei ca Iisus s-a nascut în 2 decembrie anul 7 î.Hr. Pastorii s-au dus sa-l vada pe Iisus în iesle în noaptea de 2 spre 3 decembrie anul 7 î.Hr. În continuare Luca scrie ca la 40 de zile de la nastere Iisus a fost dus în Templul din Ierusalim, fiind binecuvantat de Simeon care a îndeplinit ritualul ca un preot.

Dupa Matei magii au gasit pruncul Iisus în casa, iar dupa Luca pastorii l-au gasit culcat în iesle. Dupa Protoevanghelia lui Iacob, Iisus a fost nascut într-o pestera. Deci ieslea s-a aflat într-o pestera. Origene (185-254) în „Împotriva lui Celsus” scrie: „Iisus s-a nascut la Bethlehem. Daca cineva mai doreste si alte dovezi pe langa profetia lui Micheea si relatarea din Evanghelie, atunci sa afle ca si în ziua de azi exista pestera în care el a fost nascut. Chiar paganii cunosc bine acest lucru; pretutindeni se povesteste ca aici s-a nascut un anume Iisus adorat” (1,1,51).

Eusebiu (264-340), excelent cunoscator al geografiei si istoriei Palestinei, aminteste în mai multe randuri de pestera unde s-a nascut Iisus. Înca de pe vremea lui pestera ajunsese loc de pelerinaj, iar împarateasa Elena a construit aici o biserica impunatoare. În „Evanghelia araba a copilariei Mantuitorului” scrisa în sec. al VII-lea dupa un text siriac din sec. III-IV, Iosif si Maria mergand catre Bethlehem ca sa se înscrie cum cerea recensamantul: «Cand au ajuns langa o pestera, Maria i-a zis lui Iosif ca i se apropie sorocul nasterii si nu mai poate continua drumul pana în oras. „Hai sa intram în pestera aceasta”, a zis ea. Soarele statea sa apuna. Atunci Iosif a plecat în graba sa-i caute o femeie de ajutor. Cum tot umbla încolo si-ncoace zarii o batrana evreica nascuta în Ierusalim si-i zise: „Fii binecuvantata! Rogu-te, vino si intra în aceasta pestera unde o femeie se pregateste sa nasca!” Batrana si Iosif ajunsera la pestera dupa apusul soarelui. Intrara. Si, iata, încaperea era plina de lumini mai frumoase decat cele ale unor lampi sau candelabre si mai stralucitoare decat razele de soare. Pruncul, învelit în scutece si asezat într-o iesle, sugea linistit la sanul mamei sale, Maria.›› (II si III).

Ziua de 2 decembrie anul 7 î.Hr. cand s-a nascut Iisus a fost marti, iar pe cer în acea noapte a fost Luna Noua. La Bethlehem în 2 decembrie Soarele apune la ora 16:35, crepusculul civil se sfarseste la 17:06, iar cel astronomic la 18:05; adica noaptea începe la ora 17:06. Deci termenul „dupa apusul soarelui” este între orele 16:35-17:06, cand Iisus se naste. Dar cand „Soarele statea sa apuna”, adica înainte cu 5-10 minute de ora 16:35, Iisus nu era nascut. Înseamna ca el s-a nascut în intervalul de timp 16:35-17:06, deci în crepusculul serii, cel mai tarziu la ora 17. În concluzie, Iisus s-a nascut în ziua de marti 2 decembrie anul 7 î.Hr. la ora 17:00, pe cer fiind Luna Noua. Deoarece a murit în ziua de vineri 3 aprilie, anul 33, ora 15, înseamna ca Iisus a trait 38 de ani, 4 luni si 22 de ore.

În Evanghelia lui Pseudo-Matei scrisa în sec. al VI-lea, folosind surse directe din sec. I-II, dupa ce Maria a intrat în pestera: «acolo a nascut ea un baiat pe care, atunci cand se nastea si dupa aceea, l-au înconjurat îngerii zicand: „Slava pentru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace oamenilor de bunavoie”. Iosif era plecat sa caute moase. Cand se întoarse în pestera Maria nascuse. Atunci zise Iosif catre Maria: „Am adus doua moase, pe Zelomi si pe Salomeea. Asteapta afara, în fata pesterii, si nu îndraznesc sa intre din cauza prea marii straluciri.” Auzind acestea Maria zambi. Dar Iosif îi zise: „Nu zambi! Mai bine gandeste-te daca nu ai nevoie de vreun leac”. Si-i porunci uneia din moase sa intre. Zelomi intra si zise catre Maria: „Lasa-ma sa te ating!”.

Maria îi îngadui. Atunci moasa striga cu glas mare: „Doamne, Doamne, ai mila de mine! Niciodata nu s-a mai auzit si nu s-a mai închipuit ca sanii sa fie plini de lapte si ca pruncul sa-si fi lasat mama fecioara! Cel nascut n-a fost murdarit de nici o picatura de sange, iar nascatoarea lui n-a simtit nici o durere. Fecioara a zamislit, fecioara a nascut, fecioara a ramas”.» (XIII, 2-3). Deci Maria a nascut pe Iisus prin cezariana, asistata de îngeri.

Data nasterii lui Iisus este 2 decembrie anul 7 î.Hr. Dupa calendarul evreiesc, el s-a nascut în 9 Kislimu anul 3754. Dupa calendarul seleucid (era lui Alexandru cel Mare) Iisus s-a nascut în anul 305, dupa era lui Augustus în anul 23 si dupa calendarul roman (ab Urbe condita) în anul 747. Dupa greci Iisus s-a nascut în anul 1 al celei de-a 193-a olimpiade, iar dupa calendarul astronomic în anul -6.

În „Viata Maicii Domnului” Nicodim Mandita scrie: «la nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, s-au facut multe semne si minuni. Acestea le aflam aratate în Tezaurul Ortodoxiei noastre crestine. În ceasul cand S-a nascut Pruncul Iisus, Dumnezeu – Cuvantul, prin poarta fecioriei cea pecetluita cu curatia, a izvorat un izvor de apa din piatra într-acea pestera în care S-a nascut. În acelasi timp, în Roma, a iesit din pamant un izvor de untdelemn care a curs în raul Tibru. O capiste idoleasca care se numea „Eterna” a cazut, si idolii s-au sfaramat. Tot acolo, deasupra Romei, s-au aratat pe cer trei sori. În Spania, atunci în noaptea nasterii Mantuitorului s-a aratat un nor mai luminos decat Soarele.»

Maiorul C.S. Jarvis, guvernatorul englez al Sinaiului în anul 1930, relateaza: «Mai multi oameni din Corpul Expeditionar al Sinaiului au facut un popas într-o oaza uscata. S-au apucat atunci sa sape în nisipul dur de la baza unei stanci, încercand sa ajunga la apa care picura încet din mormanul de calcar. Bash Shawish, sergent de culoare le-a spus: „Dati-mi-o mie!” A luat cazmaua si a început sa sape furios aratand parca superiorilor sai cata forta si vointa se ascunde în el. Din greseala una din lovituri a atins stanca. Coaja neteda care se formeaza întotdeauna pe calcar, s-a desfacut si a cazut într-o parte.

Din piatra dezvelita tasni un jet puternic de apa. Ceilalti soldati începura sa strige în jurul sergentului: „Ia uitati-va la el! Profetul Moise!”» (W. Keller, si Biblia are totusi dreptate). Asa a luat nastere si izvorul de apa din pestera unde s-a nascut Iisus, ca doar acolo erau îngeri. Deoarece aici împarateasa Elena (247- 327), mama împaratului Constantin (313 -337), a construit impunatoarea biserica a Nasterii Domnului, urmele nu se mai vad în ziua de astazi. Datorita marturiilor arheologice existente astazi, acum doua mii de ani în preajma Tibrului existau puturi (fantani) cu titei, similar cum a fost la noi pe valea Prahovei. Un asemenea izvor de titei brut s-a scurs în Tibru si l-a poluat, fiind numit pe timpul acela untdelemn, adica ulei.

Pe Capitoliu, varful sudic al colinei se înalta marele templu denumit „Etern” închinat trinitatii Iupiter, Iuno si Minerva, fiind protectoare a Romei, a latinilor si a italicilor, avand astfel un caracter politic. Cassius Dio în Istoria Romana cartea LV scrie: „În anul urmator Drusus a fost consul împreuna cu Titus Crispinus si nu i se aratara semne deloc bune. Printre multe altele, numeroase temple au fost distruse de furtuna si trasnete – pana acolo ca au fost produse stricaciuni chiar templului lui Iupiter Capitolinul si cladirilor aferente” (1). Era anul 9 î.Hr. Fulgerul cade drept pe cella (camera de cult) centrala, care adapostea cultul lui Iupiter. Anul 9 î.Hr. fiind foarte apropiat de anul 7 î.Hr., Biserica a asimilat acest semn cu nasterea lui Iisus, deci nici într-un caz nu poate fi vorba de anul 1. Acesta este un argument favorabil ca Iisus s-a nascut în anul 7 î.Hr.

Norii cirrostratus sunt situati la o altitudine de 8-10 km, fiind formati din particule de gheata în suspensie la temperatura de minus 40 grade C. Cand a fost conjunctia lui Jupiter si Saturn din seara zilei de 4 decembrie anul 7 î.Hr., acesti nori erau pe cerul Spaniei. Difractia luminii provenita de la conjunctie pe particulele de gheata care formau norii, a provocat fenomenul atmosferic numit halou. Adica lumina provenita de la Jupiter si Saturn contopiti aparent pe cer, a fost puternic amplificata si dispersata dand impresia unui „nor mai luminos decat soarele”. Fenomenul a fost deosebit de spectaculos si pentru faptul ca în seara nasterii lui Iisus, 2 decembrie anul 7 î.Hr., a fost Luna Noua si, deci, cea mai puternica sursa luminoasa de pe cer a fost conjunctia dintre Jupiter si Saturn. Acelasi fenomen atmosferic s-a produs si cand parintele Galeriu a fost îngropat în ziua de 13 august 2003, numai ca de data aceasta sursa luminoasa a fost soarele.

Biserica considera ca „într-o duminica s-a nascut, la Bethlehem, Mantuitorul” (Cuvantul Sf. Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Nascatoare de Dumnezeu), deci în ultima zi a saptamanii, dupa calendarul crestin. Ori, citind mai sus, vedem ca el s-a nascut marti. Dar dupa calendarul esenienilor de la Qumran, prima zi a saptamanii era miercuri si ultima zi a saptamanii era marti (sambata era ziua de odihna). Înseamna ca nasterea lui Iisus concorda cu calendarul esenienilor de la Qumran. Sa nu uitam ca de la esenieni si-a tras seva crestinismul, Ioan Botezatorul a fost esenian si Iisus în tinerete a stat mult timp la Qumran. În anul 1 ziua de 25 decembrie este duminica si pe acest fapt se bazeaza Biserica în afirmatiile sale. Dar teologii si savantii sunt de acord ca Iisus s-a nascut înainte de moartea lui Irod, care a fost cel tarziu în 10 aprilie anul 4 î.Hr. Cea mai veche atestare certa a nasterii la 25 decembrie este cea din calendarul filocalian, emis la Roma în anul 336. Prima consemnare oficiala a nasterii lui Iisus Hristos, conform cronologiei crestine, este facuta de Biserica abia în anul 749.

Ec. TURCU VASILE
membru al Academiei de Stiinte New York, SUA
Articol preluat:
http://www.revistamagazin.ro/content/view/6702/20/