Craciunul de-a lungul secolelor

Oricat ar parea de curios, celebrarea Sarbatorilor de iarna nu este un apanaj al crestinatatii, intrucat trecerea de la un an la altul, considerata in societatile stravechi ca o moarte si o inviere simbolica, a fost intotdeauna privita ca un eveniment remarcabil, un triumf al vietii asupra mortii. Este drept, crestinismul a dat acestor Sarbatori atmosfera de caldura si fiorul de mister specifice, pe care fiecare dintre noi le traim, an de an. O istorie a traditiilor ce au culminat cu aniversarea crestina a Craciunului, vom incerca sa alcatuim, in cele ce urmeaza.
Rege pentru o zi
Antropologii si arheologii sunt unanim de acord ca multe dintre datinile de Craciun dateaza cu mult timp inainte ca pruncul Iisus sa vina pe lume, in ieslea de la Bethleem. Cele 12 zile ale Sarbatorilor de iarna, aprinderea focurilor, oferirea de cadouri, colindatorii care merg din casa in casa si procesiunile religioase se tineau, cu prilejul sfarsitului de an, in Mesopotamia, inca de acum 4000 de ani. Zeul suprem al mesopotamienilor era Marduk. Si in fiecare an, cand venea iarna, se credea ca acesta se bate cu monstrii haosului. Pentru a-l sprijini in lupta, oamenii aprindeau focuri, faceau galagie, dansau si chiuiau, intr-o feerie de lumina si sunet ce dura 12 zile si era numita Zagmuk.
Regele intra in templu si ii jura credinta zeului. Conform traditiei, el trebuia insa sa moara la finele ultimei zile din an, spre a i se alatura direct lui Marduk, in batalie. Spre a-i cruta viata suveranului, mesopotamienii apelau la un "rege de imprumut", ales de obicei din randul criminalilor. Imbracat in vesminte regale, acestuia i se acorda, in ultima zi a anului, tot respectul cuvenit si i se indeplineau toate dorintele, dar cand se implinea timpul cuvenit, i se taia capul...
Primii pomi de Craciun
Persii si babilonienii aveau festivaluri similare, numite Sacaea. In cadrul acestora, clasele sociale erau desfiintate pentru cateva zile, astfel incat sclavii deveneau stapani iar cei bogati trebuia sa li se supuna. In Egiptul antic se credea ca, o data cu venirea iernii, cu zilele mai scurte si noptile mai lungi si mai reci, Soarele va muri si nu se va mai intoarce, sa le daruiasca muritorilor lumina si caldura. De aceea se faceau incantatii, implorandu-l pe zeul Ra sa revina pe malurile Nilului. Traditia exista si la mii de kilometri distanta, in indepartatele meleaguri scandinave. Sosirea noptii polare ii priva zile in sir pe locuitorii de aici de privelistea Soarelui si de aceea erau trimise iscoade, spre a-i da de urma. Cand acestia vedeau astrul rasarind, se intorceau sa aduca vestea cea buna si atunci se tinea un festival numit Yuletide, unde se ardeau busteni intregi (de aici si obiceiul focurilor de tabara). In unele zone, oamenii legau de crengile brazilor mere, pentru a le aminti de vara, impodobind astfel primii "pomi de Craciun".
De libertatea lui decembrie, bucura-te!
La greci, sfarsitul anului era dedicat zeului Cronos, aflat in conflict cu Zeus si cu titanii. Romanii il celebrau pe acelasi zeu al timpului, numit de ei Saturn. Festivalul in cinstea sa incepea la jumatatea lui decembrie si se incheia pe 1 ianuarie, fiind numit Saturnalia. Atunci, romanii le permiteau sclavilor sa fie liberi (vezi faimosul vers al lui Vergiliu, "Age, libertate decembre" - Sclavule, foloseste-te de libertatea lui decembrie) si isi impodobeau casele cu ghirlande de lauri si cu frunze verzi, aprinzand lumanari parfumate.
La un moment dat, Saturnalia a fost legata de celebrarea renasterii Soarelui - probabil sub influenta cultelor orientale - si prin urmare sarbatoarea a inceput sa fie tinuta cateva zile mai tarziu, in preajma solstitiului de iarna. Imparatul Aurelian a promovat, incepand din anul 274, festivalul Natalis Solis Invicti, dedicat Soarelui Invincibil, zeu de origine siriana, si lui Mitras, Soarele Dreptatii, venerat in Iran. Abia in secolul IV dupa Christos, imparatii Romei au decretat oficial ca Saturnaliile sa fie tinute pe 25 decembrie, din motive inca necunoscute de istorici.
Origene nu voia sa sarbatoreasca Nasterea Domnului
La scurt timp, Parintii Bisericii au adoptat si ei o masura similara, afirmand ca 25 decembrie este ziua in care Mantuitorul Christos s-ar fi nascut. Masura geniala din punct de vedere social si politic, caci ce zi ar fi fost mai potrivita pentru amintirea Fiului lui Dumnezeu, decat sarbatoarea, deja extrem de populara, a Saturnaliilor, concomitent cu celebrarea renasterii Soarelui si a libertatii acordate tuturor oamenilor, stapani sau sclavi? Traditia crestina spune ca primul Craciun ar fi fost celebrat, in catacombele Romei, in anul 98, cand Traian ajungea la tron.
Cert este ca abia in anul 137 unul dintre primii Suverani Pontifi hotara ca nasterea lui Iisus sa fie celebrata ca atare iar in 350, un alt papa, Iulius I, a ales ziua de 25 decembrie ca sarbatoare a venirii pe lume a Mantuitorului. Totusi, sa amintim ca un ganditor crestin de talia lui Origene s-a opus vehement sarbatoririi Nasterii Domnului, "ca si cum ar fi vorba despre un rege sau un faraon", pe motiv ca "doar pacatosii, nu sfintii, se bucura de ziua lor." De-a lungul Evului Mediu, Craciunul a fost celebrat pretutindeni in Europa crestina, cu fast si bucurie. Regele Richard al II-lea al Angliei, de pilda, a poruncit sacrificarea, cu prilejul Craciunului din 1377, a douazeci si opt de boi si a trei sute de oi, pentru palatul regal.
Colinda de Craciun
La inceputul secolului XVII, reforma religioasa care a facut furori in Europa a dus si la schimbarea traditiei referitoare la Craciun. De pilda, cand Cromwell si puritanii sai au ajuns la putere in Anglia, una dintre primele lor masuri a fost anularea acestei sarbatori. Pelerinii englezi ajunsi pe coasta Americii de Nord erau inca si mai radicali si multa vreme, comunitatile lor au interzis strict sarbatorirea Craciunului! Cei ce incalcau regula erau nevoiti sa plateasca o amenda usturatoare si suportau oprobriul public. Dupa Revolutia americana, lucrurile aveau insa sa se schimbe, dar Craciunul va fi declarat sarbatoare oficiala abia peste un secol, la 26 iunie 1870. Cel ce a raspandit in lume ideea de Craciun, vazut ca o sarbatoare a intregii familii, in mijlocul unei atmosfere calde si primitoare, a fost scriitorul Charles Dickens, povestirea "Colinda de Craciun" proslavind valorile morale si bunatatea care trebuie sa ne calauzeasca pe toti, macar in aceasta zi sacra.
GABRIEL TUDOR
Thursday, 21 December 2006

Nasterea lui Iisus în texte stravechi

Cand s-a nascut? Am preluat acest articol asa cum l-am gasit, fara sa adaugam informatii din izvoare musulmane, dar nu am lipit si poza(sper sa nu o interpretati ca lipsa de respect)
Despre Nasterea Mantuitorului, în Evangheliile canonice au scris doar Matei si Luca. Matei si-a legat relatarea nasterii lui Iisus de magi si stea. Steaua din Bethlehem sau Steaua Nasterii lui Iisus, a fost conjunctia planetelor Jupiter si Saturn din anul 7 î.Hr., Iisus nascandu-se marti 2 decembrie anul 7 î.Hr. Ca argument în plus, Matei aduce uciderea pruncilor. Acest episod este relatat de istoricul roman Ambrosius T. Macrobius în „Saturnaliorum Conviviorum” (Saturnalia), care contine 7 carti si este scrisa în jurul anului 400. Dar istoricii nu cred ca Irod (37-4 î.Hr.) a urmarit taierea pruncului Iisus si au dreptate.

Conform Protoevangheliei lui Iacob scrisa între anii 36-62, în aceeasi perioada Irod l-a ucis pe preotul Zaharia, care slujea la Templu, deoarece nu i-a gasit copilul (pe Ioan Botezatorul) ca sa-l omoare. Deci pe pruncul Ioan, zis ulterior si Botezatorul, urmarea Irod sa-l taie, nu pe Iisus. Este adevarat ca pruncul Ioan era mai mare cu doar 6 luni decat pruncul Iisus si Matei scriindu-si Evanghelia în anul 75, l-a deificat pe Iisus folosindu-se de prorocul Ieremia: „Glas se aude în Rama, bocet si plangere amara. Rahila îsi plange copiii si nu vrea sa se mangaie de copiii sai, pentru ca nu mai sunt” (31,15).

Se stie ca în acest verset proorocul Ieremia se refera la soarta copiilor deportati în Babilon de Nebucadnetar (Nabucodonosor) în anul 586 î.Hr. Nu se poate stabili data exacta, dar se deduce ca Irod a ordonat uciderea pruncilor catre sfarsitul domniei lui, el murind în perioada 1-10 aprilie anul 4 î.Hr., conform lui Flavius Josephus (Antichitati iudaice). Cel mai probabil pare luna aprilie anul 5 î.Hr. Se estimeaza ca au fost ucisi aproximativ 14.000 de prunci. Deci si episodul uciderii pruncilor ordonat de Irod, este un argument favorabil ca Iisus s-a nascut în 2 decembrie anul 7 î. Hr.

Mult mai exact este Luca, de profesie medic, tovarasul credincios al lui Pavel, care si-a scris Evanghelia între anii 90 -95. În a sa Evanghelie citim „În zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se înscrie toata lumea. Aceasta scriere s-a facut întai pe cand Quirinius ocarmuia Siria” (2, 1-2). Recensamantul avea loc în Imperiul Roman la fiecare 14 ani, afectand alaturi de cetatenii romani, Spania, Galia, Egiptul, Siria si Palestina. Dregatorul Quirinius era senatorul P. Sulpicius Quirinius, cunoscut din documente romane. Împaratul Augustus (30 î.Hr. – 19 august 14) a dat o înalta apreciere remarcabilelor calitati de militar si administrator ale acestui arivist.

Între anii 6 si 7, Quirinius si Coponius au organizat un recensamant. Acesta însa nu putea fi cel la care se refera evanghelistul Luca, fiindca în acea vreme Iisus avea în jur de 13-14 ani. Conform relatarii Evangheliei, recensamantul decretat de Cezar Augustus a avut loc în jurul anului nasterii lui Iisus. Este oare cu putinta ca Luca sa fi facut o greseala? Timp îndelungat asa s-a crezut. Însa, un fragment dintr-o inscriptie romana descoperita în Ankara (Turcia) a adus lumina în aceasta problema. În privinta recensamantului, cel mai edificator document istoric de pe timpul lui Augustus este Monumentum Ancyranum, din Ancyra, fosta capitala a provinciei Galatia. Recensamantul a fost facut între anii 746-747 dupa calendarul roman, echivalent cu anii 8-7 î.Hr. Acesta este recensamantul la care se refera Luca. Observam ca se respecta intervalul de 14 ani între recensamintele executate în imperiul Roman.

Alaturi de istorici si astronomi, un cuvant greu de spus în problema stabilirii datei nasterii lui Iisus îl au si meteorologii. Ei au înregistrat cu exactitate variatiile de temperatura din Hebron. Primele doua luni au cele mai mari caderi de precipitatii ale anului: în decembrie 147 mm si în ianuarie 187 mm. Potrivit informatiilor existente, clima Palestinei nu s-a schimbat aproape deloc în decursul ultimelor 2000 de ani. Asadar observatiile meteorologice moderne atat de precise pot fi luate în consideratie.

În vremea Craciunului, Bethlehemul este cuprins de ger, astfel ca nici o turma nu poate iesi la camp în aceasta data. În Palestina si astazi de Craciun, animalele si pastorii se afla la adapost. Mentiunea lui Luca subliniaza deci faptul ca nasterea lui Iisus a avut loc înainte de caderea iernii. Dar în „Viata Maicii Domnului” de protosinghel Nicodim Mandita, este scris ca la nasterea lui Iisus: „În pamantul Iudeii au odraslit viile cele din Engadi, fiind iarna”. Engeddi este o localitate situata la 30 km sud de Bethlehem si la 20 km sud-est de Hebron. Deci cand s-a nascut Iisus a fost un decembrie mult mai cald ca de obicei. De aceea nici pastorii în acel an 7 î.Hr. nu s-au retras cu turmele la iernat, ci au stat pe pasune atat cat vremea le-a permis. În concluzie si aceste versete ale lui Luca vin în sprijinul tezei ca Iisus s-a nascut în 2 decembrie anul 7 î.Hr. Pastorii s-au dus sa-l vada pe Iisus în iesle în noaptea de 2 spre 3 decembrie anul 7 î.Hr. În continuare Luca scrie ca la 40 de zile de la nastere Iisus a fost dus în Templul din Ierusalim, fiind binecuvantat de Simeon care a îndeplinit ritualul ca un preot.

Dupa Matei magii au gasit pruncul Iisus în casa, iar dupa Luca pastorii l-au gasit culcat în iesle. Dupa Protoevanghelia lui Iacob, Iisus a fost nascut într-o pestera. Deci ieslea s-a aflat într-o pestera. Origene (185-254) în „Împotriva lui Celsus” scrie: „Iisus s-a nascut la Bethlehem. Daca cineva mai doreste si alte dovezi pe langa profetia lui Micheea si relatarea din Evanghelie, atunci sa afle ca si în ziua de azi exista pestera în care el a fost nascut. Chiar paganii cunosc bine acest lucru; pretutindeni se povesteste ca aici s-a nascut un anume Iisus adorat” (1,1,51).

Eusebiu (264-340), excelent cunoscator al geografiei si istoriei Palestinei, aminteste în mai multe randuri de pestera unde s-a nascut Iisus. Înca de pe vremea lui pestera ajunsese loc de pelerinaj, iar împarateasa Elena a construit aici o biserica impunatoare. În „Evanghelia araba a copilariei Mantuitorului” scrisa în sec. al VII-lea dupa un text siriac din sec. III-IV, Iosif si Maria mergand catre Bethlehem ca sa se înscrie cum cerea recensamantul: «Cand au ajuns langa o pestera, Maria i-a zis lui Iosif ca i se apropie sorocul nasterii si nu mai poate continua drumul pana în oras. „Hai sa intram în pestera aceasta”, a zis ea. Soarele statea sa apuna. Atunci Iosif a plecat în graba sa-i caute o femeie de ajutor. Cum tot umbla încolo si-ncoace zarii o batrana evreica nascuta în Ierusalim si-i zise: „Fii binecuvantata! Rogu-te, vino si intra în aceasta pestera unde o femeie se pregateste sa nasca!” Batrana si Iosif ajunsera la pestera dupa apusul soarelui. Intrara. Si, iata, încaperea era plina de lumini mai frumoase decat cele ale unor lampi sau candelabre si mai stralucitoare decat razele de soare. Pruncul, învelit în scutece si asezat într-o iesle, sugea linistit la sanul mamei sale, Maria.›› (II si III).

Ziua de 2 decembrie anul 7 î.Hr. cand s-a nascut Iisus a fost marti, iar pe cer în acea noapte a fost Luna Noua. La Bethlehem în 2 decembrie Soarele apune la ora 16:35, crepusculul civil se sfarseste la 17:06, iar cel astronomic la 18:05; adica noaptea începe la ora 17:06. Deci termenul „dupa apusul soarelui” este între orele 16:35-17:06, cand Iisus se naste. Dar cand „Soarele statea sa apuna”, adica înainte cu 5-10 minute de ora 16:35, Iisus nu era nascut. Înseamna ca el s-a nascut în intervalul de timp 16:35-17:06, deci în crepusculul serii, cel mai tarziu la ora 17. În concluzie, Iisus s-a nascut în ziua de marti 2 decembrie anul 7 î.Hr. la ora 17:00, pe cer fiind Luna Noua. Deoarece a murit în ziua de vineri 3 aprilie, anul 33, ora 15, înseamna ca Iisus a trait 38 de ani, 4 luni si 22 de ore.

În Evanghelia lui Pseudo-Matei scrisa în sec. al VI-lea, folosind surse directe din sec. I-II, dupa ce Maria a intrat în pestera: «acolo a nascut ea un baiat pe care, atunci cand se nastea si dupa aceea, l-au înconjurat îngerii zicand: „Slava pentru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace oamenilor de bunavoie”. Iosif era plecat sa caute moase. Cand se întoarse în pestera Maria nascuse. Atunci zise Iosif catre Maria: „Am adus doua moase, pe Zelomi si pe Salomeea. Asteapta afara, în fata pesterii, si nu îndraznesc sa intre din cauza prea marii straluciri.” Auzind acestea Maria zambi. Dar Iosif îi zise: „Nu zambi! Mai bine gandeste-te daca nu ai nevoie de vreun leac”. Si-i porunci uneia din moase sa intre. Zelomi intra si zise catre Maria: „Lasa-ma sa te ating!”.

Maria îi îngadui. Atunci moasa striga cu glas mare: „Doamne, Doamne, ai mila de mine! Niciodata nu s-a mai auzit si nu s-a mai închipuit ca sanii sa fie plini de lapte si ca pruncul sa-si fi lasat mama fecioara! Cel nascut n-a fost murdarit de nici o picatura de sange, iar nascatoarea lui n-a simtit nici o durere. Fecioara a zamislit, fecioara a nascut, fecioara a ramas”.» (XIII, 2-3). Deci Maria a nascut pe Iisus prin cezariana, asistata de îngeri.

Data nasterii lui Iisus este 2 decembrie anul 7 î.Hr. Dupa calendarul evreiesc, el s-a nascut în 9 Kislimu anul 3754. Dupa calendarul seleucid (era lui Alexandru cel Mare) Iisus s-a nascut în anul 305, dupa era lui Augustus în anul 23 si dupa calendarul roman (ab Urbe condita) în anul 747. Dupa greci Iisus s-a nascut în anul 1 al celei de-a 193-a olimpiade, iar dupa calendarul astronomic în anul -6.

În „Viata Maicii Domnului” Nicodim Mandita scrie: «la nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, s-au facut multe semne si minuni. Acestea le aflam aratate în Tezaurul Ortodoxiei noastre crestine. În ceasul cand S-a nascut Pruncul Iisus, Dumnezeu – Cuvantul, prin poarta fecioriei cea pecetluita cu curatia, a izvorat un izvor de apa din piatra într-acea pestera în care S-a nascut. În acelasi timp, în Roma, a iesit din pamant un izvor de untdelemn care a curs în raul Tibru. O capiste idoleasca care se numea „Eterna” a cazut, si idolii s-au sfaramat. Tot acolo, deasupra Romei, s-au aratat pe cer trei sori. În Spania, atunci în noaptea nasterii Mantuitorului s-a aratat un nor mai luminos decat Soarele.»

Maiorul C.S. Jarvis, guvernatorul englez al Sinaiului în anul 1930, relateaza: «Mai multi oameni din Corpul Expeditionar al Sinaiului au facut un popas într-o oaza uscata. S-au apucat atunci sa sape în nisipul dur de la baza unei stanci, încercand sa ajunga la apa care picura încet din mormanul de calcar. Bash Shawish, sergent de culoare le-a spus: „Dati-mi-o mie!” A luat cazmaua si a început sa sape furios aratand parca superiorilor sai cata forta si vointa se ascunde în el. Din greseala una din lovituri a atins stanca. Coaja neteda care se formeaza întotdeauna pe calcar, s-a desfacut si a cazut într-o parte.

Din piatra dezvelita tasni un jet puternic de apa. Ceilalti soldati începura sa strige în jurul sergentului: „Ia uitati-va la el! Profetul Moise!”» (W. Keller, si Biblia are totusi dreptate). Asa a luat nastere si izvorul de apa din pestera unde s-a nascut Iisus, ca doar acolo erau îngeri. Deoarece aici împarateasa Elena (247- 327), mama împaratului Constantin (313 -337), a construit impunatoarea biserica a Nasterii Domnului, urmele nu se mai vad în ziua de astazi. Datorita marturiilor arheologice existente astazi, acum doua mii de ani în preajma Tibrului existau puturi (fantani) cu titei, similar cum a fost la noi pe valea Prahovei. Un asemenea izvor de titei brut s-a scurs în Tibru si l-a poluat, fiind numit pe timpul acela untdelemn, adica ulei.

Pe Capitoliu, varful sudic al colinei se înalta marele templu denumit „Etern” închinat trinitatii Iupiter, Iuno si Minerva, fiind protectoare a Romei, a latinilor si a italicilor, avand astfel un caracter politic. Cassius Dio în Istoria Romana cartea LV scrie: „În anul urmator Drusus a fost consul împreuna cu Titus Crispinus si nu i se aratara semne deloc bune. Printre multe altele, numeroase temple au fost distruse de furtuna si trasnete – pana acolo ca au fost produse stricaciuni chiar templului lui Iupiter Capitolinul si cladirilor aferente” (1). Era anul 9 î.Hr. Fulgerul cade drept pe cella (camera de cult) centrala, care adapostea cultul lui Iupiter. Anul 9 î.Hr. fiind foarte apropiat de anul 7 î.Hr., Biserica a asimilat acest semn cu nasterea lui Iisus, deci nici într-un caz nu poate fi vorba de anul 1. Acesta este un argument favorabil ca Iisus s-a nascut în anul 7 î.Hr.

Norii cirrostratus sunt situati la o altitudine de 8-10 km, fiind formati din particule de gheata în suspensie la temperatura de minus 40 grade C. Cand a fost conjunctia lui Jupiter si Saturn din seara zilei de 4 decembrie anul 7 î.Hr., acesti nori erau pe cerul Spaniei. Difractia luminii provenita de la conjunctie pe particulele de gheata care formau norii, a provocat fenomenul atmosferic numit halou. Adica lumina provenita de la Jupiter si Saturn contopiti aparent pe cer, a fost puternic amplificata si dispersata dand impresia unui „nor mai luminos decat soarele”. Fenomenul a fost deosebit de spectaculos si pentru faptul ca în seara nasterii lui Iisus, 2 decembrie anul 7 î.Hr., a fost Luna Noua si, deci, cea mai puternica sursa luminoasa de pe cer a fost conjunctia dintre Jupiter si Saturn. Acelasi fenomen atmosferic s-a produs si cand parintele Galeriu a fost îngropat în ziua de 13 august 2003, numai ca de data aceasta sursa luminoasa a fost soarele.

Biserica considera ca „într-o duminica s-a nascut, la Bethlehem, Mantuitorul” (Cuvantul Sf. Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Nascatoare de Dumnezeu), deci în ultima zi a saptamanii, dupa calendarul crestin. Ori, citind mai sus, vedem ca el s-a nascut marti. Dar dupa calendarul esenienilor de la Qumran, prima zi a saptamanii era miercuri si ultima zi a saptamanii era marti (sambata era ziua de odihna). Înseamna ca nasterea lui Iisus concorda cu calendarul esenienilor de la Qumran. Sa nu uitam ca de la esenieni si-a tras seva crestinismul, Ioan Botezatorul a fost esenian si Iisus în tinerete a stat mult timp la Qumran. În anul 1 ziua de 25 decembrie este duminica si pe acest fapt se bazeaza Biserica în afirmatiile sale. Dar teologii si savantii sunt de acord ca Iisus s-a nascut înainte de moartea lui Irod, care a fost cel tarziu în 10 aprilie anul 4 î.Hr. Cea mai veche atestare certa a nasterii la 25 decembrie este cea din calendarul filocalian, emis la Roma în anul 336. Prima consemnare oficiala a nasterii lui Iisus Hristos, conform cronologiei crestine, este facuta de Biserica abia în anul 749.

Ec. TURCU VASILE
membru al Academiei de Stiinte New York, SUA
Articol preluat:
http://www.revistamagazin.ro/content/view/6702/20/

Felicitari domnilor deputati

Vrem sa il felicitam in primul rand pe domnul Aladin,
primul deputat tatar ales pentru a doua oara consecutiv
"Succesul" domnului deputat este o "surpriza" chiar si
pentru domnia sa: astepta 10.000 de voturi si a adunat
aproximativ 12.000 de voturi.
Bravo!
"Cel mai bun rezultat" din istoria etniei de dupa 1989,
a spus domnia sa imediat dupa numararea voturilor.
Noi spunem ca, statistica spune altceva

In anul 2000(Sali Negeat)..........10.000 voturi
In anul 2004(Aladin)................5.004 voturi
Anul acesta 2008....................3.000 voturi

In Moldova "geamia" a adunat 3.500 de voturi, la fel ca in Constanta
De la 10.000 la 3.000 este un real "progres", nu-i asa domnilor(doamnelor)?
Sa nu ne imbatam cu apa rece!
Sa analizam si sa vedem de ce nu mai voteaza tatarii cu "geamia", daca se poate!
Sa nu ne mai "laudam" cu ceva care nu este adevarat!

In 2004 cu 4 voturi a devenit deputat, pentru ca statutul a fost interpretat conform intereselor "grupului X" iar parlamentarul Sali Negeat,care avea 70% din voturi, a fost indepartat
Cel care a fost ales cu o majoritate covarsitoare a fost contestat la tribunal,
si "soarta" a facut ca acest "domn" sa fie reprezentantul nostru in parlament
Ne-am bucurat ca niste copii, pentru ca in sfarsit un tanar a ajuns in varf.
Dar aveam sa constatam cu stupoare ca ne-am bucurat degeaba
Nu vreau sa spun ca exact acelasi lucru sa intamplat cu o alta institutie,
dar acest lucru il vom dezbate cu o alta ocazie
Facem un apel la constiinta lor in aceasta scrisoare publica:
Va rugam sa "va ganditi" si la comunitatea noastra domnilor din "varf"!
Va rugam sa lasati la o parte orgoliile, si sa faceti ceva si pentru comunitatea
noastra!
Va rugam sa nu va mai ganditi numai si numai la domniile voastre!
Va rugam sa nu aveti in vedere numai interesele domniilor voastre cand luati o decizie!
Va reamintim ca: FUNCTIILE,POZITIA SOCIALA,BOGATIA,VIATA sunt trecatoare
Viata e prea scurta pentru orgolii, si in final va vom reaminti un verset din
cartea musulmanilor Coranul:
Capitolul Imran(185) "Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veti primi (întreaga) voastrã rãsplatã în Ziua Învierii! Cel care va fi îndepãrtat de Foc si adus în Rai va fi izbânditor. Viata aceasta nu este decât plãcere amãgitoare."


Articol preluat: Tele M
http://www.telembt.ro/tatari_si_albanezi_votati_de_botosaneni-a3871.html#
Aproape 10.000 de botosaneni.

Acesta este numarul celor care au ales sa-si dea votul catre minoritatile care au participat la aceste alegeri parlamentare.

De la minim 100 de voturi obtinute de Uniunea Culturala a Rutenilor din Romania, pana la maxim 1.500 castigate de Partida Romilor "Pro- Europa", absolut toate cele 18 uniuni ale minoriatilor au luat voturi de la Botosani.

Ca au tinut cu adevarat cu unul din candidatii minoritatilor, sau pentru ca, pur si simplu, candidatii partidelor autohtone nu au prezentat interes, cert este ca aproape 10.000 de botosaneni si-au dat votul catre minoritati

Au mai obtinut in jur de 500 de voturi Uniunea Croatilor, Uniunea Bulgara din Banat, Uniunea Armenilor din Romania.

Dar asta nue tot ... De peste 400 de voturi s-au bucurat Uniunea Elena din Romania, sau Forumul Democrat al Germanilor. Aproape 300 de botosaneni au votat pentru Uniunea Democrata a Tatarilor-turco Musulmani din Romania, iar altii 300 pentru Asociatia Liga Albanezilor.

UDMR a adunat aproape 700 de voturi la cele doua camere.

Una peste alta, absolut toate cele 18 uniuni sau asociatii ale minoritatilor au obtinut voturi la Botosani.

Este posibil ca la mijloc sa fie vorba si de o lipsa de informare. Cum Tele'M a arata inca din ziua alegerilor, o multime de oameni nici nu stiau ce voteaza.

Chiar daca sunt discutabile sau nu motivele pentru botosanenii au ales sa puna stampila pe un candidat sau altul, cert este faptul ca voturile catre minoritati impreuna cu buletinele albe si voturi nule reprezinta aproximativ un sfert din populatia care s-a prezentat la vot. Ceea ce ar putea , cu siguranta, sa dea de gandit celor care au candidat la aceste alegeri parlamentare.

Madalina Baltoi

Romeo Vacariu

Bairam mubarek bolsin

Cu ocazia Bairamului UDT va transmite urmatoarele:
Fie ca Allah sa va accepte rugaciunea,ofranda, si
toate faptele bune in aceste zile si in tot anul ce va urma!

UDT va ataca uninominalul în instanţele europene

Miercuri, 10 Decembrie 2008
UDT atacă uninominalul în instanţele europene

Tatian IORGA (tatian.iorga@telegrafonline.ro)
Conducerea Uniunii Democrate Tătare (UDT) din România a precizat, într-un comunicat de presă, că felicită cele 18 minorităţi naţionale care au „prins”, pentru încă patru ani, un nou mandat de parlamentar. „Legea uninominalului, aşa cum o vedem noi, oamenii de rînd, permite unui candidat care a ieşit chiar şi pe locul 3 să devină parlamentar şi să spună adio celui care s-a clasat pe locul 1, chiar şi cu 49%. Nedreptăţiţi sînt în toate taberele, nu intram in polemică. Oameni care acum patru ani au participat la alegeri şi au avut rezultate bune în cadrul minorităţii pe care o reprezintă nu au putut participa la aceste alegeri. Nu trebuia oare să lăsăm ultimul cuvînt alegătorului ca, prin votul exprimat, să „trimită” sau nu pe X sau Y în Parlament? Iată că nu a fost posibil, cel puţin pentru minorităţi”, a spus preşedintele UDT, Naim Belgin. El a adăugat că, din păcate, în legea votului uninominal au fost introduse prevederi anticonstituţionale în ceea ce priveşte participarea organizaţiilor minorităţilor naţionale, fapt ce a făcut ca UDT, cît şi Asociaţia Etnicilor Turci, să se adreseze, mai întîi BEC, apoi Curţii Constituţionale iar acum Curţii Supreme de Justiţie. ”Dacă nici la Curtea Supremă nu avem parte de o sentinţă favorabilă, ne vom adresa instanţelor europene pentru a ni se recunoaşte un drept constituţional. Noi credem că aceste prevederi din legea uninominalului sînt „cadouri” cu care sînt „răsplătite” organizaţiile minorităţilor reprezentante în Parlamentul României, pentru „serviciile” aduse ţării”, a spus Naim Belgin.

Kurban- Apropierea de Creator

Afis realizat la propunerea domnului Sali Ernis(Presedintele UDT a sucursalei Bucuresti)

Cu generozitatea lui Allah, am ajuns in pragul unor zile binecuvantate atat pentru pelerini (hajeej) cat si pentru localnici. Ar trebui sa cunoastem traditia Profetului (saws) in legatura cu aceste zile pentru a putea obtine cat mai mult din acestea.

Curan-Hagi 34. Si pentru fiecare comunitate am rânduit Noi o ofrandã, pentru ca
ei sã pomeneascã numele lui Allah asupra vitei cu care i-a înzestrat. Si
Domnul vostru este un Domn Unic. Deci supuneþi-vã Lui!..
Curan-Hagi 37. Nu vor ajunge la Allah carnea si sângele lor, ci va ajunge la El
evlavia voastrã. Astfel vi le-am supus vouã, pentru ca voi sã-L
preamãriþi pe Allah, pentru cã v-a cãlãuzit pe voi. Si binevesteste
celor care sãvârsesc fapte bune!

Binefacerile primelor 10 zile-Articol preluat(www.islamulazi.ro)
I.Primele zece zile din luna Zul-Hijjah
1.Ibn Abbas(raa) a relatat ca Profetul Muhammed (saws) a spus: " Nu exista zile in care faptele bune sunt mai iubite de Allah, ca in primele zece zile din Zul-Hijjah. A fost intrebat: "Nici Jihaadul in numele lui Allah?". El(saws) a raspuns: "Nici Jihaadul pe calea lui Allah, cu exceptie acea persoana care a plecat la Jihaad cu tot ceea ce avea si s-a intors cu nimic" (Al Bukharee)

2.Ibn Umar (raa) a relatat ca Profetul (saws) a spus: " Nu exista zile mai frumoase pentru Allah, sau in care faptele bune sunt mai iubite de El, ca in aceste 10 zile, asa ca spuneti cat mai mult Tahleel (la illaha illa Allah), Takbeer (Allahu Akbar) si Tahmeed (al-Hamdullillaah). [Ahamd & at- Tabarani]

3. Ibn Umar si Abu Hurairah aveau obiceiul sa mearga in locurile publice si sa recite Takbeer(Allahu Akbar), iar persoanele din jurul lor obisnuiau de asemenea sa recite Takbeer cand ii auzeau.

4. Hafsah (raa) a spus: "Sunt patru comportamentele de la care Profetul(saws) nu s-a abatut niciodata: a tine postul de Ashura, in cele 10 zile, si in fiecare luna cate trei zile, si sa se roage 2 rakeaturi inainte de rugaciunea de Fajr [Ahmad& an- Nasaae]

5. Una dintre sotiile Profetului Mohammed(saws) a spus: "Trimisul lui Allah (saws) obisnuia sa tina post in primele noua zile din Zul Hijjah, Ziua de Ashura si in fiecare luna cate trei zile" [Sahih Abi Dawud de al-Albaani].

II. Ziua de Arafah

1. Abu Qatadah a relatat ca Profetul Mohammed(saws) a spus: "A tine post in Ziua de Arafah ispaseste pacatele pentru 2 ani, anul de dinainte si anul ce urmeaza. Si a tine post in ziua de Ashura ispaseste pacatele din anul de dinainte" [Muslim]

2. Aisha(raa) a relatat ca Profetul Mohammed (saws) a spus: "Nu exista o alta zi in care Allah (swt) sa elibereze mai multi oameni de flacarile Iadului, asa cum face in ziua de Arafah. [Muslim, an Nasaa´ee, Ibn Maajah]

III.Udhiyah (sacrificiul)

1. Sura al Kawther ( la Allah rugati-va si oferiti sacrifiul vostru)

"Noi ti-am dat tie prisosinta,/ Deci implineste Rugaciunea pentru Domnul Tau si jertfeste, Cel ce te uraste va fi fara copii!"
Al An´aam 6:162-163

2." Spune: "Intr-adevar, Rugaciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea ii apartin lui Allah, Stapanul lumilor! El nu are nici un asociat! Astfel mi s-a poruncit si eu sunt primul dintre musulmani (adica pentru cei care i se supun lui Allah si model de urmat pentru el)

3. Abu Hurairah (raa) a relatat ca Profetul Mohammed (saws) a spus: "Acela care are posibilitatea dar alege sa nu sacrifice, sa nu se apropie de locul de rugaciune( de Eid) [Ibn Maajah, Ahmad]

4. Anas a relatat ca Mesagerul lui Allah (saws) a spus: " Acela care sacrifica inainte de rugaciunea de Eid a sacrificat doar pentru el. Acela care a taiat dupa rugaciune si-a savarsit sacrificiul in conformitate cu traditiile musulmanilor" [Al- Bukharee]

5. Al Baraa a relatat ca Profetul Mohammed (saws) a spus: "Primul lucru pe care il facem in aceasta zi (al-Adha) este sa ne rugam. Apoi ne intoarcem si sacrificam. Acela care face asa merge conform traditiilor, dar acela care sacrifica mai devreme a obtinut doar carne pentru gospodaria sa, care nu se socoteste a fi sacrificiu".[Al Bukharee & Muslim]

IV. Traditii (sunnah) si reguli:

1. Um Salamah (raa) a relatat ca Profetul (saws) a spus: " Acela care poate sacrifica, sa sacrifice (de Eid), si o data ce semiluna de Zul Hijjah a fost observata sa nu isi taie din par sau unghii pana nu sacrifica." [Muslim]

2. Anas(raa) a relatat ca Mesagerul lui Allah (saws) a sacrificat doi berbeci. I-a sacrificat el insusi punandu-si piciorul pe o parte a gatului si spunand: "Bismillah, wallahu Akbar"[Al Bukharee si Muslim]

3. Aisha (raa) a relatat ca Profetul Mohammed(saws) i-a spus: "Adu-mi cutitul". Si apoi i-a spus: " Ascute-l de o piatra". Apoi l-a luat, a asezat jos berbecul, si l-a sacrificat spunand: "Bismillah, O, Allah, accepta acest berbec pentru Muhhammed, familia lui Muhammed si comunitatea sa". Si l-a sacrificat.

4. Mesagerul lui Allah (saws) in primul rand a interzis pastrarea carnii din sacrificiu, pentru a fi data saracilor. Apoi a permis-o spunand: "Mancati (din carne), pastrati si dati-o ca Sadaqah". [Al Bukharee si Muslim]

5. Se poate face in oricare din cele 3 zile de Tashreeq dupa Eid. Jubair bin Mut´im (raa) a relatat ca Profetul (saws) a spus: "Toate zilele de Tashreeq sunt zile de sacrificiu". [Ahmad, Ibn Hibban]

6. Ibn Umar a spus: "Aceste zile de sacrificiu sunt ziua de Sarbatoare si cele doua zile ce o urmeaza".[Al Muwatta]

IV.Cele trei zile de Tashreeq

1. Uqbah bin Aamir a relatat ca Profetul Mohammed( saws) a spus: "Ziua de Arafah, ziua de sacrificiu si cele trei zile de Tashreeq sunt Eid-urile noastre, ale musulmanilor. Acestea sunt zile in care sarbatorim. [Abu Dawud]

2. Amr bin al-Aas a spus: " Aceste zile(zilele de Tashreeq) sunt zilele in care Profetul lui Allah ne spunea sa mancam si ne interzicea sa tinem post"[Abu Dawud]

3. Nuhaishah al- Hudthali a relatat ca Profetul (saws) a spus: " Zilele de Tashreeq sunt zile in care se sarbatoreste si se pomeneste numele lui Allah"[Muslim, Ahmad]

4. Abu Hurazrah a relatat ca Profetul (saws) a spus: "Aceste zile de Mina sunt zile in care se mananca si se bea"[At- Tahaawi & Ahmad, as- Saheehah 1282 de al – Albaani]

Recurs la curtea constitutionala

Uniunea Democrata Tatara continua demersurile
Alegerile vor avea loc cu deputati "castigatori" inainte de ziua "decisiva"
(este valabil doar pentru minoritatile nationale: 18 la numar)
Dar daca tot sunt bani de campanie,...hai sa "cheltuim"
Hai sa ne prefacem ca.....candidam
Impotriva cui candidati domnilor? Sau este posibil sa alergi singur si sa iesi pe locul doi?
Democratia din Romania in toata splendoarea sa

Genghiz Han, legea tatarilor

Conjectural laws(Engleza)
Zeul ceresc- fragment- Mircea Eliade
‘Un Dumnezeu în cer, iar Hanul pe pământ. Sigiliul Stăpânului lumii
Many sources give conjecture as to the actual laws of the Yassa. Much of the Yassa was so influential that other cultures appropriated and adapted them, or reworked them for ends of negative propaganda. (For instance, the number of offenses for which the death penalty was given was famous among contemporaries of the Yassa.) However, as an example, here given is a list of possible laws, from a foreign source (quoted from Harold Lamb's Genghis Khan: The Emperor of All Men, Garden City Publishing, 1927). The examples of the laws were translated by François Pétis de la Croix who was unable to come upon a complete list of the laws. He found these rulings from various sources such as Persian chroniclers, Fras Rubruquis, and Giovanni da Pian del Carpine:
1. "It is ordered to believe that there is only one God, creator of heaven and earth, who alone gives life and death, riches and poverty as pleases Him-and who has over everything an absolute power
2. Leaders of a religion, preachers, monks, persons who are dedicated to religious practice, the criers of mosques, physicians and those who bathe the bodies of the dead are to be freed from public charges.
3. It is forbidden under penalty of death that any one, whoever he be, shall be proclaimed emperor unless he has been elected previously by the princes, khans, officers, and other Mongol nobles in a general council.
4. It is forbidden chieftains of nations and clans subject to the Mongols to hold honorary tiles.
5. Forbidden to ever make peace with a monarch, a prince or a people who have not submitted.
6. The ruling that divides men of the army into tens, hundreds, thousands, and ten thousands is to be maintained. This arrangement serves to raise an army in a short time, and to form the units of commands.
7. The moment a campaign begins, each soldier must receive his arms from the hand of the officer who has them in charge. The soldier must keep them in good order, and have them inspected by his officer before a battle.
8. Forbidden, under death penalty, to pillage the enemy before the general commanding gives permission; but after this permission is given the soldier must have the same opportunity as the officer, and must be allowed to keep what he has carried off, provided he has paid his share to the receiver for the emperor.
9. To keep the men of the army exercised, a great hunt shall be held every winter. On this account, it is forbidden any man of the empire to kill from the month of March to October, deer, bucks, roe-bucks, hares, wild ass and some birds.
10. Forbidden, to cut the throats of animals slain for food; they must be bound, the chest opened and the heart pulled out by the hand of the hunter.
11. It is permitted to eat the blood and entrails of animals-though this was forbidden before now.
12. (A list of privileges and immunities assured the chieftains and officers of the new empire.)
13. Every man who does not go to war must work for the empire, without reward, for a certain time.
14. Men guilty of the theft of a horse or steer or a thing of equal value will be punished by death and their bodies cut into two parts. For lesser thefts the punishment shall be, according to the value of the thing stolen, a number of blows of a staff-seven, seventeen, twenty-seven, up to seven hundred. But this bodily punishment may be avoided by paying nine times the worth of the thing stolen.
15. No subject of the empire may take a Mongol for servant or slave. Every man, except in rare cases, must join the army.
16. To prevent the flight of alien slaves, it is forbidden to give them asylum, food or clothing, under pain of death. Any man who meets an escaped slave and does not bring him back to his master will be punished in the same manner.
17. The law of marriage orders that every man shall purchase his wife, and that marriage between the first and second degrees of kinship is forbidden. A man may marry two sisters, or have several concubines. The women should attend to the care of property, buying and selling at their pleasure. Men should occupy themselves only with hunting and war. Children born of slaves are legitimate as the children of wives. The offspring of the first woman shall be honored above other children and shall inherit everything.
18. Adultery is to be punished by death, and those guilty of it may be slain out of hand.
19. If two families wish to be united by marriage and have only young children, the marriage of these children is allowed, if one be a boy and the other a girl. If the children are dead, the marriage contract may still be drawn up.
20. It is forbidden to bathe or wash garments in running water during thunder.
21. Spies, false witnesses, all men given to infamous vices, and sorcerers are condemned to death.
22. Officers and chieftains who fail in their duty, or do not come at the summons of the Khan are to be slain, especially in remote districts. If their offense be less grave, they must come in person before the Khan."
[edit] Present Day Influence
The word "custom" is called "Yoso" (Ёс) in modern Mongolian language which is equivalent to "yassa".
In the modern Turkish language (as used presently in Turkey), the word "Law" is called "Yasa", and the adjective "Legal" is called "Yasal". This is in contrast to the Arabic word "Hukuk" used for "Law" in the Ottoman Empire.
Originea Tatarilor
Tatar

Zeul ceresc al popoarelor eurasiatice

Pe continentul eurasiatic (şi nu numai pe acesta) Eliade a descoperit “cvasiuniversalitatea credinţei într-o Fiinţă divină cerească, creatoare a universului şi garantă a fecundităţii pământului (graţie ploilor pe care le dă)” (16); diversele popoare ale continentului şi-au reprezentat această Fiinţă divină ca pe un Zeu omniscient, care, după ce a instaurat legile morale şi ritule, asigură justiţia şi îi pedepseşte pe răufăcători.
În Traité d’histoire des religions Eliade trece în revistă câteva reprezentări ale acestei divinităţi uranice, începând cu religiile popoarelor artice, siberiene şi centroasiatice. Creator al pământului şi al oamenilor, garant al ordinii universale, al regularităţii ciclurilor cosmice şi al echilibrului societăţilor umane, Zeul ceresc adorat de populaţiile uralice şi altaice capătă caracterele unui Stăpân al lumii suprem şi chibzuit. “În general, se poate spune că zeul ceresc suprem al turco-mongolilor şi al ugricilor îşi păstrează mai bine decât aceia ai altor neamuri caracteristicile primordiale. El nu cunoaşte hierogamia şi nu se transformă în zeu al furtunii şi al tunetului (…) Se bucură de un cult adevărat, deşi nu este reprezentat prin imagini” (17).
Numele care îi este dat de turci şi de mongoli, Tängri (“Cer”, “Zeu”), pe de o parte aminteşte de sumerianul dingir (“luminos”, “zeu”), iar pe de alta trimite la sensul chinezului T’ien (“cer”, “zeu al cerului”); dar dezvăluie şi o strânsă legătură între concepţia prototurcă şi cea indoeuropeană. “Este sigur – scrie Eliade – că: 1) Zeul ceresc aparţine celor mai vechi straturi prototurce; 2) asemănările cu zeul ceresc protoeuropean sunt destul de evidente; şi 3) în general, structura religiozităţii indoeuropenilor se apropie mai mult de religia prototurcilor decât de religia oricărui alt popor paleooriental sau mediteranean” (18). În orice caz, sensul uranic al turco-mongolului Tängri şi al chinezului T’ien este exprimat de sanscritul Varuna şi de grecul Ouranòs. La fel de uranic este caracterul fundamental al conceperii Divinităţii care a caracterizat vechiul Iran, fapt pentru care Ahura Mazda este “o figură care corespunde lui Varuna” (19).
În ce-i priveşte pe greci, “Ouranos a dispărut din cult înainte de timpurile istorice şi a fost înlocuit de Zeus, care arată cu claritate în nume esenţa cerească” (20); iar figura grecească a lui Zeus este identificabilă cu aceea latină a lui Jupiter, a cărui natură uranică se dezvăluie în faptul că, “la fel ca toţi zeii cereşti, Jupiter pedepsea cu fulgerul” (21) şi era adorat pe vârfurile munţilor, adică în locurile cele mai apropiate de cer.
Forme particulare ale Zeului ceresc sunt şi Taranis (la celţi), Perkunas (la baltici) şi Perun (la protoslavi). În aria germanică, în fine, figuri uranice sunt Odhin (Wodan) şi Thor (Donar). Şi aici Eliade insistă asupra unei asemănări care pune lumea germanică în legătură cu cea siberiană şi centroasiatică. “Un filon bogat în noutăţi, chiar dacă discutabile, pe care Eliade îl urmează ca un mare specialist, este acela al analogiilor între practicile magice ale şamanilor asiatici şi acelea ale magilor nord-europeni, care se transformă de bună voie în lupi pentru a alunga, în calitate de ‘câini ai Domnului’, spiritele rele şi a combate vrăjitorii” (22).
Eliade notează că ideea imperială a chinezilor şi a mongolilor se leagă în mod direct de monoteismul uranic. “În scrisoarea pe care Mangu-Han a trimis-o regelui Franţei prin intermediul lui Ruysbroeck, – scrie Eliade – se întâlneşte cea mai înaltă profesiune de credinţă a neamului mongol: ‘Aceasta este ordinea Dumnezeului etern: în cer există un singur Dumnezeu etern, iar pe pământ va exista un singur stăpân, Genghis-Han, Fiul lui Dumnezeu!’ Iar sigiliul lui Genghis-Han purta această iscripţie: ‘Un Dumnezeu în cer, iar Hanul pe pământ. Sigiliul Stăpânului lumii’” (23)

Cine sunt Tatarii, denumirea de tatar

TATAR ADI ve ANLAMI


Tatar adı, çeşitli kaynaklarda farklı anlamlarda kullanılmıştır. "A. A. Suharev "Dağ kişisi"[1] Eremeev "Tat-ar"[2] Çin yıllıkları "Barbar-Vahşi"[3] Ermeni el yazmalarında "Okçu halk"[4] Kazamzin "Put (Ongun)"[5] Kaşgarlı "Tat-Yabancı", Belozerskaya "Tipter-Defter"[6] P. Karpini " Su Moğolu"[7] anlamında açıklamışlardır. Bu anlamların dışında Tatar adı ve anlamı ile ilgili birçok nazariye vardır.

İlim aleminin "Tatar" adını duyması, Moğolların, Rus topraklarını işgalleriyle belirginleşmiştir. Aslında Tatar adı Avrupa'da Cengiz Han'dan çok önce, Çin'deki Hıtay (Liao) sülalesi (907-1119) döneminden beri bilinmektedir. 1224 yılında, Avrupa üzerine yönelen yağma akınları ve katliamlar, halk üzerinde şok etkisi meydana getirmiştir. Şiddetli saldırılardan kaçan halk Moğollarla, Tatarları birbirinden ayıramadıkları ya da Moğollar öncü birlik olarak Tatarları gönderdikleri için Moğolları "Tatar" adıyla tesmiye etmişlerdir. Moğollarda yabancı kavimleri önden öncü birlik olarak gönderme hareketi Cengiz Han'ın bir stratejisiydi. Önden gönderilen öncü birliklerle muhtemel bir direnç tehlikesi kontrol edilir ve asıl saldırı daha sonra yapılırdı. Aynı zamanda Moğol ordusunda yer alan yabancı uyruklu askerlerin sadakati kontrol edilir ve Moğol ordusu asıl birliklerini muhafaza edebilirdi.

Zaten Moğol boylarındaki asker sayısı sınırlı idi Moğol ordusunu Uygur, Tatar, Türkmen, kökenli yabancı kavimler oluştururdu. Bundan dolayı, Cengiz Han hiçbir zaman için Moğol birliklerini önemli mücadeleler dışında ileri sürerek yıpratmamış, stratejik esirgeme planına daima önem vermiştir. Bu tarihten sonra Tatar adı, Moğol ordusunda bulunan bütün milletler için kullanılmaya başlanmıştır.[8]

Tatar ve Moğol tarihi üzerine araştırma yapan Çinli, Rus, Macar, Japon ve birçok Avrupalı araştırmacı, bu hataya düşerek Moğolları Tatar diye adlandırmışlardır.

TATARLARIN YERLEŞİM BÖLGELERİ ve KÜLTÜREL ÖZELLİKLERİ

Tatarlar bugünkü Moğolistan topraklarında Buir (Buyır)- Nur, Kulun-Nur (Nor) gölleri civarında yaşıyorlardı. Başka bir Çin yazmasında, Mançur'yanın garbında yaşayan Proto-Moğol, Mo-ho kabilelerinden asil bir soy olarak görülürler. "Li-Deyuy adlı Çinli 842 yılında Urmuz adlı Uygur'a yazdığı mektupta Tatarlardan bahsetmiştir. Ayrıca, 981 yılında Vang Yen t'e adlı elçinin Çin İmparatoruna takdim ettiği raporda da "Tatan" adlı kabileler zikredilmiştir".[9]

Yine başka bir kaynakta "VI-VIII. asırlarda doğu, kuzey ve uzak Asya topraklarında yaşayan Türk Kağanlıklarının halkı arasında Tatar isimli kabileler...".[10] den bahsedilmektedir. Göktürk ve Uygur kitabelerinde "Otuz-Tatar" olarak geçen Tatar grubu, Türk boylarına dahil edilmemişlerdir. Çin kaynakları da ittifakla Tatarları, Moğollarla akraba olarak zikreder. B. Ögel'e göre "Otuz-Tatarların", Moğolistan'da yaşayan Tatarlarla aynı olmaları büyük bir ihtimal dahilindedir. Fakat Uygur kitabelerinde de görüldüğü gibi Uygur kabilelerinin içinde yaşayan "Dokuz - Tatarların" Türk olmaları da mümkündür.

Kaşgarlı'da ve Hududü’l Alem'de Tatarların Türkçe bilmelerine rağmen Türk boylarından olmadıkları kendilerine has dillerinin olduğu belirtilmiştir. Moğol tarihi araştırmacıları, Tatarlar arasında Türk boylarının varlığını kabul etmektedirler".[11]

Z. V. Togan'a göre Tatar sözü, Moğol kabilelerinin ismi idi. Tatar ismiyle umum kabileler adlandırılmıştı.[12] "Tatarlar kendi aralarında üç gruba ayrılır: Ak Tatarlar (Pai-Ta), Kara Tatarlar (Hei-Ta), Kırgıy (Şen-Ta) iptidaî ve vahşi Tatarlar".[13] Tatarların bu üç grubu da içtimaî ve askerî yaşayış olarak büyük farklılık arzederler. Ak Tatarlar, güzel kıyafetli, medeni ve ana babalarına karşı hürmetlidirler. Ayrıca, Ak Tatarlar uzun yıllar Uygur Türkleri ile iç içe yaşamış ve Uygurların sürülerinin güdülmesi görevini ifa etmişlerdir. Gelenekleri yönüylede Türk adetlerine benzerlikleri vardır.

Kara Tatarlarsa, Cengiz Han'ın ataları olup, Onan ve Kerülen ırmakları havzasında çok iptidaî bir hayat yaşıyorlardı. Çin kaynaklarında da Moğolları, Kara Tatar adı ile Türklerden ayırma, bir adet halinde idi. Kara Tatarların yani Cengiz ahfadının içtimaî hayatları iptidaî törelere sahipti. Kara Tatarlar kayıtlarda, kırmızı yüzlü, büyük yanaklı (elmacık kemikleri çıkık) gözlerinin üstünde kirpikleri yok, sakalları çok seyrek ve dış kıyafetleri çirkin olarak tasvir edilmiştir. Kırgıy (iptidaî) Tatarlarsa, Kara Tatarlardan daha ilkel üretim tarzlarına sahiptiler, toplayıcılık ve avcılıkla maişetini temin eden bir grup olarak açıklanmıştır.

Tatarlar, Moğolistan coğrafyasında soğuk iklim şartları gereği, göçebe (nomad) bir hayat tarzı benimseyerek avcılık, hayvancılık ve sınırlı tarımla uğraşmışlardır. At ve çok sayıda koyun besleyen Tatarlar, bozkırların sonsuz genişliğinde, bağımsız olarak hareket eden boylardan biraraya gelmişlerdi. Bu boylar birbirleri üzerine yağma akınları düzenliyor ve siyasî bir birlik oluşturarak biraraya gelemiyorlardı. İçtimaî hayatlarında onları Türklerden ayıran başka bir özellikte kadınların toplumdaki aktivitesi olmuştur.

Anaerkil yapı, Moğollarla benzer özellik göstermesi hasebiyle, Tatarları diğer Asya kökenli konar-göçer patriarchate (ataerkil) kavimlerden ayırmaktadır.

TATARLARIN MENŞEÎ MESELESİ

Moğollar, siyasî birlik şuuruna ulaşıp büyük teşekküller oluşturana kadar Tatarlar, Moğollar üzerinde askerî güç olarak büyük tesir icra etmişlerdir. Hatta "Çin kaynaklarında 958 senesinde "Tatar Devleti" (Ta-tan-kuo)'nden bahsedilmektedir.[14] Moğollar, siyasî birlik şuuru ile "millet" olma bilincine ulaşınca, Tatarlarla şiddetli mücadelelere başlamışlardır.[15]

Birçok araştırmacı Tatarları, Moğol boyları içine dahil etmişse de ilmî yönden bu iddia kesinlik kazanmamıştır.[16] Hatta Tatarlar, 1164 yılında Çinli askerler ile beraber Buir-Nur civarında Moğolları yenmişlerdir. Tatarların, Moğolları yenilgiye uğratmaları ve akabinde Cengiz Han'ın babasını öldürmeleri bütün şiddetin üzerlerine yönelmesine sebebiyet vermiştir. Bunun üzerine Cengiz Han "Moğolların düşmanı olan Tatarların kadınlarını ve çocuklarını katlettirmiş "Nerede Tatar bulursanız kesin" diye emir vermiştir".[17] Cengiz Han uzun yıllar babasının intikamını alma düşüncesiyle hareket etmiş ve güçlenince Tatarları, Moğolistan toprakları için de tamamen kılıçtan geçirmiştir.

Bu katliam, 1202 (Dalan Nemürges) 1204 ve 1206 yıllarında üç kez tekrarlanmış Tatar (Ta-ta, Da-da) adı bir daha kaynaklarda görülmemiştir. Moğollardan üst üste üç kez öldürücü darbe yiyen Tatarlar, batıya yönelmeye başlamışlardı. 1202 yılından çok önceleri "... Kara Arabalı (Hi-eh e tzu) kabileleri ile Tatarlar, Uygurların sol vezirinin himayesi altına girmişlerdi ... 840'da Uygur Devleti büyük bir mağlubiyet ve katliam sonunda yıkılınca Kara Arabalı kabileler ile Tatarlarda parçalanıp etrafa dağılmışlardır...".[18] 840 darbesinde sonra Türk boyları ile iç içe yaşayan Tatarlar, batıya İdil, Ural, Kama ve Macar ülkesine yerleşmişlerdi.

Hun, Göktürk, Sabir (Suvar), Avar, Hazar, Bulgar, Kıpçak ve Peçenek boylarının göçü sırasında Tatarlarla beraber birçok kavim Avrupa'ya doğru sürüklenmiştir. Bu kavimler arasında, Juan-Juan, Hsien-pi, Kırgız, Wusun, Yüe-çi kökenli birçok kavim vardı. Şiddetli dalgalar halinde gelen göçler, Avrupa'da yaşayan milletleri yerle bir etmiş, vuruş gücü birçok milletin etnik olarak karışmasına sebebiyet vermiştir. Tatarların yoğunluğu belirgin olarak Bulgar devleti döneminde görülür. Bulgarlarsa, Hun, Sabir, Göktürk, Avar ve Hazar devletlerinden arta kalan nüvelerin devamı durumundadır. Her ne kadar Tatar adı ön plana çıkmamışsa da Tatarların İdil (Orta İdil), Ural ve Kama nehirleri bölgesinde askerî ve siyasî bir güç oluşturdukları görülür.

Ayrıca, birçok araştırmacı, Tatarları, Bulgarlara dahil ederek, dil ve kültür yönünden benzerliklerini açıklamıştır.[19] Tatarların ünlü tarihçilerinden olan Şehabeddin Mercanî ve Hadi Atlasî, Tatarların, Bulgarlara dahil olduklarını açıklamış, dolayısıyla kendilerini Türk olarak kabul etmişlerdir.[20]

Bulgar ve Kıpçak dilinin, dilciler tarafından Tatar diliyle büyük benzerlik gösterdiği ve Tatar dilinin bu dil grubunun tabii bir diyalektiği olduğu araştırmalar sonucu ortaya konmuştur.[21] Arkeologların araştırmaları da "Suvar ve Bulgar halkına has olan antropolojik özelliklerin Tatarlarla aynı olduğunu göstermiştir.[22] Sabir, Avar, Hazar, Bulgar, Kıpçak ve Peçenek devletleri arasında Tatarlar, Türk boyları ile karışarak kaynaşıp batıya sürüklenmişlerdir. Tatarlar daha sonra Moğol işgallerinin zorlayıcı etkisiyle, Avrupa sınırlarına ulaşınca, Deşt-i Kıpçak illerinde yerleşmişlerdir. Altın Ordu Devleti kurulup bu bölgeleri ele geçirince Türk ve Tatar boyları bu devletin sınırları içerisine dahil olmuşlardır.[23]

Altın Ordu Devleti’ni oluşturan üst idarî ve askerî tabaka Moğollar’dan oluşmuştur. Fakat, idare edilen kitle, yoğunluk itibariyle Bulgar, Oğuz, Hazar, Kıpçak, Başkırt, Macar ve Çuvaş kökenli Türkler’den meydana gelmiştir. L. Gumilev, N. Veselovskiy, M. Sefergaliyev, N. Karamzin, V. Tatitşçyev gibi araştırmacılar Altın Ordu'nun hakimiyeti altında bulunan boyların büyük çoğunluğunun Türk boylarının nüfus kesafeti ile oluştuğu fikrinde mütabıktırlar.[24]

Tatarlar asırlarca Türk boyları ve devletleri içinde kalarak evlenmeler ve kültürel etkileşim yoluyla Türkleşmişlerdir. Bu Türkleşme sürecinde İslâm dininde etkisi büyük olmuş Tatarları Slav ve Fin-Ogur kavimlerinden kültürel olarak ayırmıştır.

Aynı zamanda İdil, Ural ve Kama nehirleri bölgesi kavimler kapısının geçiş bölgesi olması hasebiyle adeta bir kavimler mezarlığıdır. İlmî olarak hiçbir milletin ariliği antropolojik yönden söz konusu olamayacağına göre işte bu seyir içinde Tatarlarında zamanla Türkleşmiş Asya kökenli boylardan oluştuğu söylenebilir. Tatarlar, İslâm dininin etkisiyle eski dinî inançlarını terketmiş ve bu bölgedeki kavimler içerisinde yoğrulmuşlardır. Asırlarca bu kültür yumağı içerisinde Türklüğü iyice perçinlenen Tatarlar etnik olarak ve dil yönünden hiçbir kayba uğramadan varlıklarını günümüze kadar korumuşlardır.

Tabiî olarak bu Türkleşme, bütün Asya kıtasına yayılan Tatarları içine almamaktadır. Türkleşme alanı Bulgarlar ve diğer Türk devletlerinin odak merkezi olan İdil, Ural ve Kama nehirleri bölgesi Tatarları için sözkonusudur. Tatarlar arasında diğer bölgelerde Hristiyanlaşmış Kreşin, Finlandiya, Sibir Tatarları gibi grupların yanı sıra şamanist Başkırt Tatarları da vardır. Asya'nın her yerinde Tatarları görmek ve bir Tatar birliğine rastlamak mümkündür.

Orta İdil, Ural, Kazan, Kırım, Sibir, Tuna, Tümen, İşim, Yalutor, İrtiş, Tobol, Tara, Buhara, Çat, Arinsk, Baraba, Tomsk, Penza, Kosturma, Sarıtav, Astrahan, Samarra, Ufa, Çubuksarı, Ryazan, Moskova, Stavropol, Nijgorod, Litva, Belorusya, Polşa, Fin, Mari, Kazakistan, Özbekistan, Türkmenistan, Japonya, Çin, Türkiye, A.B.D., Bulgaristan, Romanya, Yugoslavya, Balkan ülkeleri ve daha sayamayacağımız yüzlerce şehir ve ülke, Tatarların yerleşim bölgeleridir.

"1989 yılı sayım sonuçlarına göre (verilen rakamların Rus nüfus politikası gereği az olarak gösterilmiş olması muhtemeldir) S.S.C.B'de 6645588, Ukrayna'da 86789, Özbekistan'da 447678, Kazakistan'da 327871, Tacikistan'da 72168, Kırgızistan'da 70068, Türkmenistan'da 39243, Azerbaycan'da 28019, Belorusya'da 12352, Dış ülkelerde 50.000, Doğu Avrupa'da 30.000, Bulgaristan'da 6.000, Romanya'da 21.000, Polonya'da 1000, Finlandiya'da 1000, Asya şehirlerinde 20.000 Türkiye'de 10.000 Tatar yaşamaktadır".[25] Bugünkü nüfus, düşük doğum oranı (% 0.74) göz önünde tutularak 7.000.000 olarak tahmin edilmektedir.

Çin'de, Japonya'da, Avusturalya'da ve Amerika'da yaşayan Tatar sayısı ise tam olarak bilinememektedir. Tatarları tarihî seyir içinde güçlü kılan aralarındaki bağlılık ve teşkilatçılık yetenekleri olmuştur. Aynı zamanda askerî üstünlükleri tarihte kendilerine var olma hakkı tanımıştır. Bugün bile Tatarlar arasında aynı güçle devam eden teşkilatçılık ve askerlik yeteneğini görmek mümkündür. Fakat bu varoluş mücadelesi Tatarlara pahalıya mal olmuş asırlarca süren savaşlarda Tatarlar arasındaki erkek nüfusu % 35'e kadar inmiştir. Rus knezliği döneminden bugüne kadar Tatarlar, Rusların yer aldığı savaşlara (I. II. Dünya, Afganistan) fiilen katılmaya zorlanmış ve daima ön planda savaşmışlardır. Ruslar, Tatarların askerlik yeteneğini planlı bir şekilde kullanmış ve 1917 ihtilalinden sonraki ayaklanma girişimlerinide Tatar birlikleriyle bastırmışlardır.

Ayrıca Tatarların, Bulgar Devleti döneminden gelen ticarî yetenekleri, bulundukları yerleri ticarî merkezler haline dönüştürmüştür. Eski Kazan ve Bulgar şehirleri bugün bile ticarî canlılığını korumaktadır. Rusya'nın önde gelen Moskova, Leningrad ve Kiev gibi şehirlerinden sonra Kazan şehri önemli bir ticaret merkezidir. Rus (B.D.T) Federasyonu içinde gerek sanayi gerekse yer altı zenginliği ile Tataristan, Türk Dünyası içinde en önemli ilim ve ticaret merkezlerinden biri olmaya adaydır.


BİBLİYOGRAFYA
- Alekseev, P. V., Oçerki Proishojdeniya Tyurkskih Narodov Vostoçnoy Evropı v Svete Knoniologii/Voprosı Etnogeneza Tyurkoyazıçnıh Narodov Srednogo Povaljya, Kazan, 1971.
- Alişev, S., "Altın Ordu ve Kazan Hanlığının Halkı" Miras, 8/21, Kazan, 1993.
- Atlasi, H., Sibir Tarihi, Süyün Bike, Kazan Hanlığı, Kazan, 1993.
- Danzan, L., Altan Tobçi, Moskova, 1973.
- D' Ohsson M., Moğol Tarihi (Mütercimi: M. Rahmi), İstanbul, 1340, 1342.
- Eremeev, E. D., K. Semantike Tyurskoy Etnonimii, Moskova, 1970.
- Fahreddinev, R., Bulgar ve Kazan Türkleri, Kazan, 1993.
- Fahreddinov, R., Tatar Oğlu Tatarım, Çallı, 1993.
- Fahreddinov, R., Altın Ordu ve Tatarlar, Çallı, 1993.
- Gabeşinen, H., Mufassal Tarih-i Kavmi Türki, Ufa, 1909.
- Garipov, M. T., Mahmud Kaşgari i Kıpçakskie Yazıki Uralo-Povaljya /Sov. Tyurkologiya, 1972, No: 1.
- Gıymadi, H., "Orta İdil Boyu Halklarının Tatar-Moğol Boyun-duruğuna Karşı Mücadelesi Tarihinden" Sovyet Edebiyatı, Tataristan Sovyet Yazarları Millî Organı, Ocak, No: 1, Kazan, 1943.
- Halikov A. H., Biz Kimiz Tatar Mı Bulgar Mı ? Kazan, 1992.
- Hekimjanov, F., Sledi Dialektov v Yazıkah Pamyatnikov Voljskoy Bulgarii/Sov. Tyurkologiya, 1972, No: 4.
- İbn Batuta, Deşt-i Kıpçak Seyahati, Orenburg, 1917.
- Kalkan, M., Orta Asya Türk Devletlerinde Ordu ve Savaş Stratejileri, İzmir, 1995.
- Kerimullin, İ, E., Tatarlar, Kazan, 1991.
- Kıçanov, İ. E., Jizn Temuçjina,Dumavşego Pokorit Mir, Moskova, 1973.
- Kurat, A. N., IV-XVIII. Yüzyıllarda Karadenizin Kuzeyindeki Türk Kavimleri ve Devletleri, Ankara, 1972.
- Men-Da Bey-lu., Polnoe Opisanie Mongolo-Tatar, Moskova, 1976.
- Mercani, Ş., Mustafa Al-Ahbar Fi Ahvali Kazan ve Bulgar, Kazan, 1989.
- Ögel, B., "Tatar" İslâm Ansiklopedisi, C. XII, İstanbul, 1974.
- Simirnov, P, A., Voljskie Bulgarı, Moskova, 1951.
- Suharev, A. A., Kazanskie Tatarı, S. Petersburg, 1904.
- Togan, A. Z. V., Kısaca Türk-Tatar Tarihi, Kazan, 1992.
- Znamenskiy, P., Kazanskie Tatarı, Kazan, 1910.
KAYNAKÇA
[1] A.A. Suharev, Kazanskie Tatarı, S. Petersburg, 1904, s. 22-23.
[2] D.E. Eremeev, K. Semantika Tyurskoy Etnonimii, Moskova, 1970, s. 134, 135.
[3] E. Kerimullin, Tatarlar, Kazan, 1991, s. 18.
[4] A.A. Halikov, Kto Mı Bulgar İli Tatarı, (Biz Kimiz Bulgar mı Tatar mı?) Kazan, 1992, s. 24.
[5] A.A. Halikov, a.g.e., s. 26.
[6] E. Kerimiullin, a.g.e., s.17.
[7] Halikov, a.g.e., s. 24.
[8] H. Gabeşinen, Mufassal Tarih-i Kavmi Türki, Ufa, 1909, s. 242.
[9] R. Fahreddinov, Tatar Oğlu Tatarım, Çallı, 1993, s. 7.
[10] R. Fahreddinov, Altın Orda ve Tatarlar, Çallı, 1993, s. 7.
[11] S. Alişev, "Altın Orda ve Kazan Hanlığının Halkı" Miras, 8/21, Kazan, 1993, s. 55.
[12] A. Z. V. Togan, Kısaca Türk - Tatar Tarihi, Kazan, 1992, s. 130.
[13] Men-Da Bey-lu, Polnoe Opisanie Mongolo-Tatar, Moskova, 1976, s. 136; E.İ, Kıçanov, Jizn Temuç jina Dumavşego Pokorit Mir, Moskova, 1973, s. 62.
[14] B. Ögel, "Tatar" İslam Ansiklopedisi, C. XII, İstanbul, 1974, s. 32.
[15] M. Kalkan, Orta Asya Türk Devletlerinde Ordu ve Savaş Stratejileri, İzmir, 1995, s. XI
[16] A. N. Kurat, IV-XVIII. Yüzyıllarda Karadeniz'in Kuzeyindeki Türk Kavimleri ve Devletleri, Ankara, 1972, s. 119.
[17] M. D'Ohsson, Moğol, Tarihi (Mütercimi: M. Rahmi) İstanbul, 1340, s. 45; L. Danzan, Altan Tobçi, Moskova, 1973, s. 133.
[18] B. Ögel, a.g.e., s. 51
[19] R. Fahreddinev, Bulgar ve Kazan Türkleri, Kazan, 1993, s. 123; A.P. Simirnov, Voljskie Bulgarı, Moskova, 1951, s. 7; P. Znamensky, Kazanskie Tatarı, Kazan, 1910, s. 36.
[20] Ş. Mercani, Mustafad Al-Ahbar Fi Ahval Kazan ve Bulgar, Kazan, 1989, s. 53-122; H. Atlasi, Sibir Tarihi, Süyün Bike, Kazan Hanlığı, Kazan, 1993, s. 186; İbni Batuta, Deşt-i Kıpçak Seyahati, Orenburg, 1917 s. 20.
[21] F. Hekimjanov. Sledi Dialektov u Yazıkah. Pamyatnikov Voljskoy Bulgarii/Sovyet Tyurkologiya, 1972, No: 4; T.M. Garipov, Mahmut Kaşgari-i Kıpçakskie Yazıki Uralo-Povoljya/Sovyet Tyurkologiya, 1972, No: 1, s. 41.
[22] V. P. Alekseev, Oçerki Proishojdeniya Tyurkskih Narodov Vostoçnoy Evropı v Svete Kraniologii/Voprosı Etnogeneza Tyurkoyazıçnıh Narodov Srednogo Povolja, Kazan, 1971, s. 248.
[23] H. Gıymadi "Orta İdil Boyu Halklarının Tatar-Moğol Boyunduruğuna Karşı Mücadelesi Tarihinden" S.E.T.S.Y.M.O. Ocak, No: 1, Kazan, 1943, s. 74, 75.
[24] Fahreddinov, a.g.e., s. 11
[25] Halikov, a.g.e., s. 23,24.
Mustafa Kalkan
Kazan Devlet Pedegoji Üniversitesi, Tarih-Coğrafya Fakültesi Araştırma Görevlisi, Tataristan

Politicul bate Justitia

UDT acuza Curtea Constitutionala de politicianism
Autor : Ghiulseren Abduraman
Data : 21 Noiembrie 2008
Reprezentantii uniunii se declara frustrati si descurajati de decizia luata de Curtea Constitutionala in data de 6 noiembrie care a declarat prevederile invocate de acestia constitutionale.

&Solutia Curtii Constitutionale este una politica si nu juridica, deoarece motivatia acesteia nu are nici o legatura cu principiile de drept”, a declarat Naim Belgin, presedintele organizatiei.
Conducerea UDT afirma ca era de asteptat o asemenea hotarare, deoarece in cazul declararii neconstitutionale a prevederilor invocate, s-ar fi amanat alegerile. Pe data de 20.10.2008, Uniunea Democrata Tatara a contestat decizia Biroului Electoral Central prin care i s-a respins candidatura lui Belgin Naim la alegerile parlamentare din 2008.

Prin contestatia depusa s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 9 al. 3 si 2. Instanta a admis exceptia trimitand dosarul la Curtea Constitutionala. Exceptia a fost invocata deoarece in opinia conducerii UDT art. 9 prin alineatele 3 si 2 face o discriminare clara intre organizatiile minoritatilor care sunt reprezentate in Parlament si cele care nu sunt. Organizatiilor nereprezentate in Parlament li se impun doua conditii si anume : statutul de utilitate publica si depunerea in 30 de zile de la data stabilirii alegerilor a unei liste de membrii ce cuprinde un numar de cel putin 15% din numarul total al cetatenilor care la ultimul recensamant s-au declarat apartinand minoritatii respective. Membrii UDT considera ca nu se ia in consideratie imposibilitatea indeplinirii acestor doua conditii in numai 30 zile socotite de la momentul actualizarii Legii 35/2008 si pana la terminarea depunerii candidaturilor, si insasi impunerea de conditii diferite unor organizatii cu acelasi statut (organizatiile cetatenilor apartinand unei minoritati este evident discriminatorie incalcand Constitutia Romaniei.

Motivatie superficiala a Curtii Constitutionale
Pentru primul motiv de neconstitutionalitate invocat de UDT, Curtea Constitutionala isi motiveaza decizia astfel: dispozitiile criticate sunt in spiritul si nu impotriva Constitutiei deoarece, spune aceasta, sunt cerinte reglementate prin legea organica in materie electorala. Privitor la al doilea motiv invocat, Curtea aduce un exemplu din jurisprudenta prin care este prezentata Decizia nr. 146/ 11.04.2005 a aceleiasi curti, care spune urmatoarele : &organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale reprezentate in Parlament nu sunt privilegiate intrucat acestea au indeplinit conditii mult mai severe pentru a accede in Parlament”. Aceasta ultima afirmatie li se pare superficiala membrilor UDT . La finalul motivatiei Curtea afirma ca daca criteriile pe baza carora acele organizatii au obtinut la ultimele alegeri un loc in Parlament nu sunt indeplinite si la actualele alegeri acest lucru va rezulta din votul alegatorilor.

Comparatie cu alegerile de peste ocean
&Este evident ca democratia constitutionala in care traim este doar o iluzie si ca institutiile statutului nu functioneaza in interesul cetateanului. Situatia este cu atat mai grava cu cat dreptul incalcat vizeaza legitimitatea si fundamentul Parlamentului, a mai mentionat Belgin Naim. Conducerea UDT face o paralela, cu alegerile din Statele Unite ale Americii unde presedintele este cunoscut din momentul in care s-a terminat campania electorala precedenta. &Romania este cu mult in urma, momentul la care vom avea un stat de drept este amanat pana cand Justitia se va ridica la nivelul pe care il confera statul modern”, concluzioneaza presedintele UDT, Belgin Naim. Nemultumita de decizia data de Curtea Constitutionala, conducerea UDT a hotarat sa faca apel.

Uniunea Democrata Tatara- vocea celor multi

Uniunea Democrata Tatara
"vocea celor multi"
Autor : Ghiulseren Abduraman
Data : 31 Octombrie 2008 ,
777 vizualizari

Un grup de tineri tatari din Medgidia au format o noua structura asociativa, cu scopul de a asigura implicarea tuturor tatarilor, indiferent de conditia lor sociala, varsta sau sex in deciziile care privesc comunitatea musulmana, in general, si cea tatara, in special.

Presedintele Uniunii Democrate Tatare (UDT) este Belgin Naim, iar vicepresedintii Uniunii sunt Seigean Sali, o tanara de 23 de ani, studenta la Litere, si Ecevit Aslan, in varsta de 33 de ani. Sigla UDT este formata din minaret si geamie, simboluri ale islamului. Nou infiintata Uniune Democrata Tatara are ca scop promovarea intereselor minoritatii tatare in domeniile invatamant, cultura, limba si religie. Pana in prezent conducerea Uniunii a derulat activitati de sponsorizare cu bani. Astfel, comunitatea tatara din localitatea Gradina a primit bani pentru a se racorda la reteaua de apa, iar o familie din satul Valea Dacilor a beneficiat de o donatie necesara racordarii la reteaua de curent electric. De asemenea, s-au impartit 100 de pachete cu alimente nevoiasilor, in special celor care traiesc in baraci, s-au distribuit costumase copiilor orfani ai sectiei de pediatrie a Spitalului municipal si au fost organizate de mese pentru deschiderea postului cu ocazia lunii Ramazan. Totodata, 28 de copii aflati in grija asistentilor maternali au primit pachete cu imbracaminte din partea UDT.

Oficial, UDT numara 4100 de persoane. Conform statului, poate avea calitatea de membru orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina, indiferent de conditia social acceptata de uniune, in conditiile legii. Noutatea asociatiei este reprezinta de faptul ca functiile importante sunt decise de cei multi, iar acestia vor avea posibilitatea de a avea un cuvant de spus in chestiunile care ii privesc.”Vrem sa fim vocea celor multi, sa ii reprezentam pe cei care desi nemultumiti nu au initiativa, sau puterea de a raspunde”, a declarat Belgin Naim, presedintele UDT.

Respingerea de candidatura contestata la Curtea Constitutionala
Belgin Naim a dorit sa reprezinte interesele comunitatii la un nivel mai inalt si si-a depus candidatura pentru functia de deputat la alegerile parlamentare, insa candidatura a fost respinsa de Biroul Electoral Central. Pe 20 octombrie, Uniunea Democrata Tatara a formulat contestatie la decizia BEC. Prin reclamatia depusa s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a articolului 9 al. 3 si 2, cauza in care instanta a admis exceptia trimitand dosarul la Curtea Constitutionala in baza Legii 47/1992. Motivul invocarii acestei exceptii a fost faptul ca art. 9 face o discriminare clara intre organizatiile minoritatilor care sunt reprezentate in Parlament si cele care nu sunt.

UDT sprijina categoriile defavorizate

Articole


Observator de Constanta(cotidian local-jud Constanta)
UDT se pregateste de alegeri

Marţi, 14 Octombrie 2008

In urma cu doua zile, Uniunea Democrata Tatara s-a intalnit intr-o sedinta extraordinara pentru a pune la punct ultimele detalii cu privire la alegerile generale din aceasta toamna. Unul din cele mai importante puncte dezbatute in cadrul intalnirii a fost desemnarea responsabililor care vor intocmi proiectele referitoare la constructia orfelinatului si a caminului de batrani in judetul nostru. Tot la sedinta de duminica s-au trecut in revista punctele solutionate, si anume: alocarea unei sume de bani pentru moscheea din Gradina (apa curenta-racordare la retea); racordarea unei familii din localitatea Valea Dacilor (langa orasul Medgidia) la sistemul de alimentare cu energie electrica; acordarea de pachete si ajutoare financiare familiilor nevoiase din Medgidia.

Catalin PALIU


Telegraf(cotidian local-jud Constanta)
Marti, 14 Octombrie 2008
Sprijin pentru copii şi pensionari musulmani

Tatian IORGA (tatian.iorga@telegrafonline.ro)
Uniunea Democrată Tătară (UDT) s-a întrunit, duminică, într-o şedinţă extraordinară, în cadrul căreia membrii UDT au analizat proiectele privind construirea unui orfelinat pentru copii şi a unei case pentru pensionarii musulmani. Secretarul Uniunii, Musin Bolat, a declarat că atît orfelinatul cît şi căminul vor funcţiona, cel mai probabil, la Medgidia, acolo unde “sînt concentraţi cei mai mulţi musulmani din judeţ”. „Nu putem exista fără să dăm importanţa cuvenită trecutului şi viitorului. Cele două instituţii vor fi deservite de personal calificat, care va fi ales din cadrul comunităţii noastre”, a spus Bolat. De asemenea, UDT a mai aprobat alocarea unor sume de bani pentru moscheea din Grădina şi pentru o familie din Valea Dacilor, acordarea a peste 100 de pachete şi bani pentru familiile nevoiaşe din Medgidia, în special pentru cele care locuiesc în condiţii improprii, precum şi ajutorarea copiilor sărmani ai grădiniţei din Castelu cu hăinuţe.

Daruri pentru copiii orfani

Daruri pentru copiii abandonaţi în Spitalul din Medgidia
Articol preluat din telegraf(cotidian local din judetul Constanta)
Tatian IORGA (tatian.iorga@telegrafonline.ro)
Preşedinte Fundaţiei „Timpuri Noi” din Medgidia, Naim Belgin, a încercat să aducă bucurie în sufletele copiilor orfani în luna care se încheie odată cu sărbătoarea musulmanilor, Ramazan Bairamul, oferindu-le micuţilor aflaţi în grija asistenţilor maternali, precum şi copiilor abandonaţi în secţia de Pediatrie a Spitalului Municipal Medgidia cîte un pacheţel cu îmbrăcăminte. Fundaţia a realizat această acţiune în colaborare cu nou înfiinţata Uniune Democrată Tătară, darurile fiindu-le oferite nu doar copiilor musulmani, ci tuturor, indiferent de religie. „Un gest pe care noi îl facem acum, dar durează doar cinci minute, pe cînd aceşti oameni care îi ingrijesc, fie ei asistenţi maternali, fie asistente ale secţiei de Pediatrie, s-au înhămat la ceva care durează 24 de ore din 24. Trebuie să ne preocupe mai mult soarta acestor copii, să ne aducem aminte că sîntem oameni”, a spus Naim Belgin.

O noua UNIUNE a comunitatii turco-tatare

Disensiuni intre tatari?
De curand, un grup de tineri tatari au initiat o noua structura - Uniunea Democrata Tatara, care sa reprezinte comunitatea tatara. Potrivit secretarului general al UDT, fostul consilier local din Mangalia, Bolat Musin, aceasta uniune a aparut pentru a “facilita implicarea tuturor si nu doar a unor grupuri, pe baza unitatii de origine etnica, limba, traditie istorica si de credinta”.
Si, totusi, apare intrebarea de ce era necesara infiintarea UDT? Intr-un comunicat de presa remis redactiei de Bolat Musin, demersul tinerilor tatari a aparut intrucat “avem dreptul sa fim si noi reprezentati, interesele noastre generale si nu doar a catorva”.

Nemultumirile in randul tatarilor par sa dateze de mult si ar fi fost generate de faptul ca, in Consiliul Reprezentantilor, intelectuali cu experienta profesionala si de viata n-ar avea dreptul de a vota “pentru ca nu corespund intereselor celor de la varf”. Ca in orice structura, se pare ca, si in uniunea ce reprezenta pana de curand etnicii tatari, “cei amarati erau dati afara, iar lupta pentru ciolan a devenit unica preocupare”.

In opinia secretarului general al UDT, efectele acestei stari de fapt nu au intarziat sa apara, in intervalul 2000 - 2004 comunitatea sanctionand-o prin diminuarea la jumatate a numarului de votanti la nivelul judetului Constanta. Conducerea UDT sustine ca, la ora actuala, doar 1.500 de persoane s-ar mai prezenta la vot pentru a-si sustine reprezentantii. “Nu poti sa minti la nesfarsit omul de rand, fara sa fii prins. Nu poti sa te plimbi si sa chefuiesti pe banii comunitatii si sa iti aduci aminte doar din patru in patru ani”, se mentioneaza in comunicatul primit la redactie.

Se cer verificari

Pentru a se lamuri cum stau lucrurile si a se arata cat de “devotati” au fost unii fata de interesele comunitatii, reprezentantii UDT cer constituirea unei comisii care sa verifice situatia.

“Propunem infiintarea unei comisii care sa cerceteze modul in care un anume ”domn” a primit un teren si “niste” autorizatii pentru a construi, in detrimentul unui anume “monument istoric de categoria A” (Geamia Hunchiar), si chiar si modul in care comunitatea noastra este “vaduvita” de un imobil, (apartamentul de la Olimp) in detrimentul unui anume “consilier de cult”, se stipuleaza in comunicat. O alta “curiozitate” a membrilor UDT face referire la faptul ca, desi au un consilier local, acesta nu ar avea cunostinta ca, in perioada 2004 -2008, s-ar fi facut patru rapoarte in legatura cu moscheea de la Valea Dacilor, care, “din cauza fundatiei subrede, mai avea putin si se prabusea”. Altfel spus, oameni sustinuti si promovati in functii pentru a actiona in folosul comunitatii tatare sunt rupti de realitate, iar dezinteresul este principala lor caracteristica!?
Mihaela CIORBARU, Ziua de Constanta 25.08.2008

Genocidul trebuie uitat? (18 mai 1944)

(18 mai 1944)
Memorie şi uitare, trecut traumatic şi istorie confiscată
Articol preluat de pe site-ul http://www.tatarworld.com
Cetin Anefi
ing. chim., drd. în istorie, Universitatea
Laval, Québec ( Canada )

Anul acesta, la 18 mai 2006, etnia noastră comemorează împlinirea a 62 de ani de la un eveniment tragic al istoriei sale, cunoscut sub numele de « Surgun »: deportarea tătarilor crimeeni de către autorităţile sovietice, în timpul celui de-al doilea război mon- dial.
În zilele lui mai 1944, liderii sovietici responsabili cu aducerea la îndeplinire a ordinului lui I.V.Stalin, de deportare rapidă a tătarilor crimeeni şi a altor naţionalităţi din Caucaz, au schimbat o serie de telegrame, descoperite mai târziu în arhivele odioasei KG B şi publicate în ziarul «Yeni Dunya » de către reprezentanţi ai intelighenţiei tătare din emigraţia americană.
Unul dintre aceste documente, datat din 19 mai 1944 şi adresat lui I V Stalin şi lui V M Molotov, constitue un raport al NKVD-ului sovietic despre situaţia la zi a desfă -şurării « Operaţiilor speciale de deportare a tătarilor crimeeni ».Conform acestuia, la sfâr- şitul zilei de 19 mai, 165.515 persoane au fost ridicate din localităţile lor şi adunate în di -ferite gări din Crimeea. După o triere prealabilă, 136.412 de tătari au fost încărcaţi în gar- nituri de tren şi trimişi spre destinaţiile de exil. Se preciza că operaţiunea era în plină des- făşurare. Diferenţa de circa 30.000 de tătari a fost trimisă în lagărele de muncă.
L P Beria, Comisarul poporului al URSS pentru Afaceri Interne, primea, pe 20 mai 1944, o telegramă de la deputatul crimeean sovietic, Bogdan Kabulov. Citez :
« Vă anunţăm că operaţia de deportare a tătarilor crimeeni care a început pe 18 mai,
aşa cum aţi cerut dvs este practic încheiată, astăzi, 20 mai 1944, orele 16.00. În total 173.287 de persoane au fost deportate prin încărcarea lor în 67 de garnituri de tren. Deja 63 de garnituri pline cu tătari sunt în drum spre destinaţie iar alte patru garnituri vor pleca astăzi . În completare, 6.000 de tătari crimeeni, conform planului, urmează să fie mobili -zaţi şi să fie trimişi la bazele militare din Suriev, Rubinsk şi Kuchishiev. Un contingent special de muncă, de 5.000 de tătari, la dorinţa lor (sic!) urmează de asemenea să fie tri- mis la <>. Deci în total 191.044 de tătari vor fi deportaţi ».
Deportarea în masă a tătarilor crimeeni din ancestrala lor patrie a atras atenţia o- piniei publice internaţionale prin amploarea şi cruzimea sa. Intelectuali ai tătarilor crime- eni din SUA au lucrat enorm la adunarea şi ordonarea imensului material informaţional despre acest eveniment tragic pentru istoria etniei noastre. Sunt multe de făcut în această direcţie, de restituire a trecutului istoric, deoarece acest eveniment dureros nu este încă cunoscut suficient nici măcar de către cei chemaţi să predea istoria fostei URSS, în institu -ţiile de învăţământ de toate gradele din Crimeea de astăzi. Mubeyyin Batu Altan, din di- aspora tătară din SUA, membru al Mişcării Naţionale a Tătarilor Crimeeni şi totodată membru al Comitetului Asiatic de Studii Altaice de la Universitatea Harvard, SUA, când a vizitat în 1994 câteva şcoli ale tătarilor crimeeni, a rămas profund surprins că profesorii tătari nu credeau faptul că o tragedie ca deportarea tătarilor crimeeni s-a putut întâmpla pe teritoriul fostei URSS. Ei nu ştiau despre acest eveniment istoric nefericit, nici măcar cât ştiau studenţii lor. Această stare de lucruri trebuie neîntârziat schimbată, consideră co- naţionalul nostru din SUA, pentru a se permite tinerelor generaţii de tătari crimeeni acce- sul la adevărata istorie a etniei lor. Ei trebuie să înţeleagă că « Surgunul » reprezintă pen- tru tătarii crimeeni, ca de altfel pentru tătarii din lumea întreagă, ceea ce Holocaustul re- prezintă pentru evrei. Puţinii supravieţuitori ai acestei tragedii supranumesc « Surgunul » tătarilor crimeeni, «Holocaustul pe roţi ».
În cele ce urmează voi prezenta câteva mărturii culese de Mubeyyin Altan, cu ocazia primei sale vizite în Crimeea, în decembrie 1994. Declaraţiile supravieţuitorilor tă- tari au fost publicate de acesta, într-un articol în limbile tătară şi engleză, în revista «Yeni Dunya ».
Mărturiile acestor supravieţuitori ai « Surgunului » sunt un răspuns revelator şi totodată zguduitor la versiunea sovietică a celebrului decret nr.5859 (top secret), emis de Comitetul de Stat pentru Apărare al URSS,la 11 mai 1944, la Kremlin (Moscova). Decre- tul amintit reprezintă ordinul de deportare dat de IV. Stalin şi constituie în acelaşi timp, o descriere amănunţită a modului în care a fost planificată şi înfăptuită această operaţiune. Evident, versiunea sovietică privind acest eveniment tragic pentru etnia noastră este total diferită de realitatea istorică. Astfel, acţiunea de deportare este justificată de către autori -tăţile sovietice, de pretinsa colaborare a unor membri ai etniei tătare cu ocupantul nazist în perioada celui de-al doilea război mondial, 1941-1944. Surprinzător este faptul că în de- cretul emis de oficialităţile sovietice, nu se foloseşte termenul de «deportare » ci de «stră- mutare ». Condiţiile de deportare, aşa cum sunt prezentate în documentul sovietic, nu co- respund realităţii. Liderii de la Kremlin susţineau (gândindu-se probabil la judecata isto- riei ) faptul că fiecare familie de tătari ar fi primit la îmbarcare, câte 500 de kg de hrană, îmbrăcăminte şi alte bunuri. De asemenea, la fiecare vagon cu deportaţi ar fi fost reparti- zat un medic, două surori medicale şi toate tipurile de medicamente care să garanteze de- portaţilor, o « călătorie » plăcută. În document se menţionează, de asemenea că autorită- ţile uzbece, ar fi primit o serie de instrucţiuni prin care li se cerea să asigure noilor veniţi [tătarilor deportaţi], că li se vor acorda locuinţe, pământ şi slujbe.
Însă ceea ce s-a întâmplat în realitate cu tătarii crimeeni deportaţi, nu corespun -de nici pe departe cu cele relatate în decretul sovietic. Sute de mii de etnici tătari au fost deportaţi, în cele mai barbare condiţii din zonele lor de origine. În regiunile de deportare, Uzbekistan, Kazahstan, Tadjikistan, Siberia şi în alte regiuni ale URSS, tătarii crimeeni n-au găsit nimic din cele promise de autorităţile sovietice la plecare.
Deportarea a fost practic o « călătorie a morţii », de 3-4 săptămâni, în vagoane de marfă sau pentru vite, înghesuiţi la maximum, întocmai ca în camerele de gazare hitle- riste. Pentru foarte mulţi conaţionali, « călătoria » spre locurile de deportare a fost şi ulti- ma. Aceştia au murit pe drum, epuizaţi de arsiţa din stepele Asiei Centrale. Printre tătarii deportaţi se numărau inclusiv partizani bolşevici din Crimeea, luptători din rezistenţa an-tihitleristă şi activişti ai PCUS.De asemenea, foarte mulţi erau femei, copii, invalizi şi oa- meni în vârstă. Deportarea s-a făcut fără să se mai aştepte sfârşitul războiului. Moartea i-a doborât în primul rând pe bătrîni, pe bolnavi şi pe copii. Mulţi au murit de sete sau sufo- caţi în vagoane, datorită lungilor etape, fără opriri pentru aprovizionare cu hrană şi apă. Cadavrele lor intrau în descompunere în vagoanele supraaglomerate. La opririle în gări, morţii erau abandonaţi pe câmp sau pe marginea căii ferate, fără a fi îngropaţi. În scurtele şi rarele halte, hrana şi apa repartizate erau total insuficiente. Faţă de predecesorii săi, ţa -rii Petru cel Mare şi Ecaterina a II-a, Stalin a fost mult mai direct în ceea ce priveşte mij- loacele de deportare a tătarilor din Crimeea. Ordinul său era suna foarte clar : « să nu mai văd picior de tătar în Crimeea » (De la tătarii crimeeni, germanii de pe Volga şi de la meskheţi, 1971, par Ann Sheehy, p. 10).

**
Documentul intitulat « Scrisoare deschisă de la prietenii ruşi ai tătarilor crime- eni », cuprinde câteva scurte fragmente de declaraţii ale unor supravieţuitori tătari ai aces tor deportări în masă din mai 1944.
1) Nuriye Ismailova, o femeie în vârstă de peste 70 de ani [1994], locuia, în mai 1944, împreună cu familia ei la Belogorsk, o localitate situată la 50 de km de Simferopol (Ak- mescit ): « La 3.00 dimineaţa [18 mai 1944], doi soldaţi [ sovietici ]au bătut la uşă. Eu e -ram cea mai mare dintre fete. Mai aveam patru surori mai mici. Soldaţii ne-au spus că a- vem 15 minute ca să ne pregătim de drum. Tatăl nostru ne-a reamintit despre atrocităţile armatei germane şi despre modul în care aceasta îi adunase pe evrei ca să-i lichideze. El era convins că soldaţii sovietici vor face acelaşi lucru şi cu noi. De aceea ne-a spus să nu luăm mare lucru cu noi, căci ei [soldaţii sovietici] ne vor duce pe toţi să ne împuşte. Am luat numai hainele de pe noi. Numai într-o noapte [17/18 mai], majoritatea tătarilor din sa - tul nostru au fost strânşi şi încărcaţi în camioane până la gară. Apoi am fost îmbarcaţi în vagoane de marfă sau de vite. Când am ajuns în Uzbekistan erau 40 grade Celsius,o arşiţă inimaginabilă. Eu am fost singura supravieţuitoare din familie. Tatăl, mama şi surorile, au pierit toţi unul după altul ». Astăzi, Nuriye Ismailova a revenit în localitatea natală, Belo- gorsk (De la « Repatrierea şi Prevenirea Conflictelor » dupa Institutul pentru o Societate deschisă, p.13 şi articolul lui Sevghin Omer, « Deportarea tătarilor crimeeni », în Maga- zin istoric, septembrie 2003 ).
2) Sewki Anefiev, un alt supravieţuitor al « Surgunului » avea 16 ani în 1944 şi locuia cu familia lui în suburbiile Simferopolului. La data deportării [18 mai], tatăl său era pe front. Mama sa nu ştia ruseşte, aşa că a răspuns el la bătăile puternice din uşă. Soldaţii so- vietici i-au lăsat circa 30 de minute ca să-şi strângă câteva lucruri şi câte ceva de mânca- re, după care i-au urcat în camioane pe cei 5 membri ai familiei Anefiev, alături de alţi vecini. Au fost coborâţi undeva pe câmp, unde era amenajat un punct de « colectare ». « Era o ploaie liniştită…» îşi aminteşte Sewki Anefiev de « noaptea cea mai dramatică a naţiunii tătare [17/18 mai 1944] ». Erau înconjuraţi de o mulţime de soldaţi înarmaţi, cu automatele în poziţie de tragere. Nu aveau voie să facă nici cea mai mică mişcare. Au aş- teptat ore în şir sub ploaie, îngroziţi de ceea ce va urma. Auziseră de exterminarea evrei -lor de către nazişti şi credeau că vor păţi la fel şi ei. Într-un târziu, au sosit mai multe ca - mioane care au început să-i care spre o cale ferată, unde îi aşteptau două garnituri lungi de vagoane de marfă.În vagonul lor erau 85 de persoane. Garnitura de tren s-a pus în miş- care abia a doua zi în zori. În timpul drumului către stepele Asiei Centrale, o femeie din vagonul lor a născut. Copilul a trăit foarte puţin. Cadavrul lui a fost luat de soldaţii sovie- tici şi aruncat pe câmp, sub ochii îngroziţi şi neputincioşi ai mamei şi ai celorlalţi depor- taţi.
3) Kaska Vedgie avea 9 ani în 1944 şi locuia cu familia sa în satul Novoklionovka din raionul Belogorski. Au fost deportaţi într-o aşezare mică, Ciuciuk-şehir, din regiunea Taşkentului, în Uzbekistan. În 1966, au dorit să se reîntoarcă in Crimeea. Nu li s-a permis acest lucru şi atunci au decis să fugă. Au reuşit să ajungă numai până în Kuban, în regiu- nea Krasnodar. În 1968, a plecat cu toată familia la Moscova pentru a participa la mani- festaţiile tătarilor crimeeni din Piaţa Roşie. În anul următor [1969], au pornit din nou spre patrie. Au ajuns la 24 aprilie şi au cumpărat cu greu o casă de la nişte ruşi. După numai o lună, într-o noapte, pe la ora două, la poarta lor a bătut miliţia. Miliţienii le-au spart uşile şi geamurile. Au aruncat o căldare de apă rece peste cei cinci copii care dormeau, trauma- tizându-i pe viaţă. Pe soţul ei l-au arestat. Ea şi cu copiii au fost urcaţi într-o maşină, duşi la gara din Simferopol şi îmbarcaţi într-un tren cu destinaţia Kuban.La fel ca în mai 1944. Au reuşit însă să înşele vigilenţa paznicilor şi au coborât după numai câteva staţii. Peste două zile au ajuns din nou în Crimeea. Timp de 6 luni, au trăit ascunşi pe la cunoscuţi, în hambare sau în case părăsite, primind hrană de la nişte oameni de suflet care s-au expus la mari riscuri. Au fost prinşi din nou şi din nou expulzaţi din Crimeea. După luni de zile au revenit. Nu au mai fost expulzaţi dar calvarul lor a continuat. Timp de doi ani au pri -mit ameninţări cu moartea aproape zi şi noapte. Îi trezeau noaptea, bătăile violente în uşă şi ameninţările miliţienilor si agenţilor securităţii. Unul din copiii ei a murit în urma unui şoc, într-o noapte când a venit un miliţian să-i intimideze din nou ( Sevghin Omer, artico- lul citat din Magazin istoric, septembrie 2003).

4) Zarema Trofinova şi Alim Usinov sunt doi artişti tătari, originari din Crimeea. Zare -ma avea patru ani când ea şi părinţii săi au fost deportaţi în Uzbekistan. Soldaţii nu i-au lăsat să meargă să-l ia şi pe fratele ei, în vârstă de şase ani, care se afla atunci la grădiniţă. De atunci n-a mai ştiut nimic despre el. Alim, deportat şi el, tot de la o vârstă fragedă, a fost crescut după război, într-un orfelinat, tot în Uzbekistan. Când a crescut, s-a interesat de părinţii săi şi a aflat că aceştia muriseră în timpul deportării. Zarima şi Alim s-au reîn -tors în Crimeea printre primii, după adoptarea decretului de « reabilitare » a tătarilor în 1967, de către autorităţile sovietice. Împreună au cumpărat o căsuţă de la o rusoaică în vârstă, lângă Bahcesarai. Pe terenul respectiv şi-au construit ei singuri o locuinţă mai ma- re. Cei doi au fost profesori la Academia de Artă din Taşkent. Au renunţat la o situaţie materială relativ sigură în Uzbekistan, la toate bunurile ce le aveau acolo şi s-au întors în Crimeea, unde au luat totul de la capăt. Nu sunt singurii care au procedat aşa. La fel ca ei au făcut majoritatea tătarilor care s-au reîntors din « Surgun » în Patria lor Verde (Yeşil Yurt ). Alim Usinov remarca ironic într-un interviu la începutul anilor ‘90: « Toată Uniu- nea Sovietică se destramă, numai noi, tătarii, construim ».

***
Tragedia de la Arabat

Mutabeyyin Batu Altan, într-un alt articol publicat în Revista crimeeană, iulie 1991şi Sevghin Omer, în articolul său despre deportarea tătarilor crimeeni din septem- brie 2003, din Magazin istoric se referă la un incident foarte puţin cunoscut, intervenit în timpul deportării tătarilor crimeeni, în 1944. Este vorba despre ceea ce s-a numit tragedia de la Arabat. Au existat grupuri de tătari crimeeni excluşi iniţial din planurile de deporta- re ale sovieticilor din mai 1944 dar care au fost expulzati ulterior (« Revista crimeeană », vol.V, no. 2, p.13-14 ).
Un număr mare de participanţi sovietici la această « operaţie de succes », cum au numit autorităţile sovietice acţiunea de deportare a tătarilor crimeeni din mai 1944, au fost decoraţi cu ordine şi medalii, la 19 iulie 1944 (circa 23.000 de soldaţi si ofiţeri şi cir- ca 9.000 de agenţi NKVD). În timpul banchetului organizat în cinstea acestei « victorii », B. Kobulov ar fi spus: « Noi am uitat să deportăm pe acei tătari din localităţile din fâşia A rabat ». Aceştia erau în principal pescari şi lucrători la minele de sare şi trăiau într-o regi- une îngustă ce separa Sivas de Marea Azov. Mulţi dintre bărbaţii originari din această re- giune luptau pe front. Cei rămaşi acasă erau în majoritate invalizi, femei, copii şi bătrâni.
B. Kobulov a ordonat atunci sec: « dacă un singur tătar va rămâne în Arabat, pes te două ore, capetele voastre vor cădea ». Călăii NKVD-ului lui Beria au încercat să-i ex- plice lui Kobulov că în două ore practic este imposibil să-i adune pe toţi tătarii dintr-o re- giune ce se întindea pe o fâşie de circa 100 de km. În cele din urmă, ei au primit un ter -men de 24 de ore pentru îndeplinirea misiunii. Pentru aceasta au folosit un vas vechi an-corat în portul Genicsek şi au încărcat în el mulţi tătari crimeeni din regiunea Arabat. Când au ajuns într-o zonă adâncă din largul Mării Azov, agenţii NKVD au deschis supa- pele de la fundul navei. Aceasta a început încet, încet să se scufunde. În tot acest timp, u- nităţile NKVD aşteptau cu armele încărcate să dechidă focul asupra eventualilor supra- vieţuitori de la înnec.
Acţiunea premeditata si criminală a sovieticilor de la Arabat reprezintă o altă pa- gină neagră a istoriei deportării tătarilor crimeeni. El trebuie făcut cunoscut membrilor et- niei noastre, ca şi lumii întregi. Şi mai ales nu trebuie uitat.
Drama tătarilor crimeeni, la aproape 62 de ani după acele evenimente tragice continuă din păcate şi astăzi. La 62 de ani după « Surgun », supravieţuitorii şi urmaşii victimelor acelor timpuri se luptă şi astăzi pentru recunoaştere morală şi pentru calificarea acelor fapte abominabile drept un genocid la adresa etniei tătare şi în fapt drept crime împotriva întregii umanităţi.

Cifre oficiale, in realitate? Nu se stie....

Nu implica nimic din partea dumneavoastra, dorim sa va aducem la cunostinta

Table I. Schedule of Crimean Tatar Deportation[38]
Day	Taken to Train Stations	Sent Enroute to Uzbekistan
18 May 1944	90,000	48,400
19 May 1944	165,515	136,412
20 May 1944	183,155	183,155