Moscheea albastra

Wednesday, 23 January 2008

Dintre culorile cu care bunul Dumnezeu a binecuvantat aceasta lume, albastru pare sa satisfaca gusturile tuturor. Este culoarea cerului si a marii, a credintei si a puritatii. Nu surprinde pe nimeni folosirea lui in decorarea templelor din cele mai diferite colturi ale lumii. De la Capela Sixtina si frescele Voronetului, pana la Moscheea Regala din Ispahan, albastrul domina si incanta in acelasi timp. Una dintre minunile Istanbulului, orasul asezat pe doua continente, este cunoscuta si ea sub numele de Moscheea Albastra. Marea moschee se ridica la est de vechiul hipodrom in fata Sfintei Sofia. A fost inaltata chiar ca o contrapondere a acesteia de catre Sultanul Ahmet I, care avea la vremea respectiva numai 20 de ani. Constructia a fost realizata dupa planurile arhitectului Mehmet Aga, unul dintre discipolii marelui Sinan. Tot el a fost cel care a condus lucrarile, iar numele edificiului, „Moscheea albastra”, se trage de la culoarea tiglelor cu care este acoperita. Sultanul a folosit in general moscheea ca o scena pentru declaratii religioase si politice. Aici erau celebrate marile sarbatori si tot de aici porneau pelerinii in calatoria lor spre Mecca. Moscheea Albastra este unicul monument de acest fel cu sase minarete. Legenda spune ca sultanul Ahmet, plecand in pelerinaj spre Mecca, i-a cerut arhitectului sa ridice minarete de aur. Arhitectul a considerat lucrul absolut imposibil si profitand de paronimia (in limba turca) a cuvintelor „aur” si „sase”, respectiv „Altin” si „Alti” a inaltat sase minarete. Asemenea Moscheei lui Sulleyman, Moscheea Albastra este compusa din trei parti: curtea exterioara, curtea interioara si domul central. In curtea exterioara se intra printr-o poarta aflata in partea de vest. Deasupra portii, in semn de respect pentru Dumnezeu, atarna un lant, datorita caruia chiar si sultanul trebuia sa se aplece cand intra pe aici calare. Printr-o poarta frumoasa, cu decoratii in forma de stalactite, se patrunde in curtea interioara, care avea aceleasi dimensiuni ca sala de rugaciune, 64 pe 72 metri. Curtea este inconjurata de 26 coloane de granit si, in mijloc, se afla o fantana octogonala. Trei porti duc spre moscheea, al carei interior este aproape patrat. Lumina patrunde prin 260 de ferestre. In timpul Ramadanului, cand lumina, in care se reflecta culoarea albastra a tiglelor, cade pe covoarele rosii, asternute special, efectul este fascinant. Patru piloni mari, acoperiti cu marmura, sustin domul, inalt de 43 de metri, cu un diametru de 23,5 metri si inconjurat de semidomuri. Galeria (mezaninul femeilor) margineste sala pe trei parti si are cele mai frumoase motive ornamentale realizate din ceramica de Izmir din secolul al XVII-lea. De cand Islamul a interzis reprezentarea lui Dumnezeu intr-o forma umana, peretii sunt decorati cu motive florale, o abundenta de crini, garoafe, lalele si trandafiri, cu mult verde si albastru, si minunate inscriptii aurii. Mihrabul, decorat cu marmura, este o adevarata opera de arta, scaunul de rugaciune si usile de lemn sunt incrustate cu fildes si perle, iar loja sultanului este impodobita cu bare de bronz aurit. In curtea exterioara se afla mormantul lui Ahmet I, Scoala de Coran si un mic pavilion al sultanului, cu acces spre loja de rugaciune. Din 1978 in acest pavilion a fost deschis un mic muzeu. IRINA STOICA