Moscheea - biserica din Cordoba

Thursday, 17 August 2006

Una dintre cele mai stralucite constructii ale Cordobei, adevarat simbol al unei istorii zbuciumate, este Marea Moschee - La Mezquita. In secolul al X-lea orasul andalez aflat in sudul Spaniei era considerat cel mai infloritor din Occident. Capitala musulmana a dinastiei Omeizilor (756-1031), Cordoba a fost impodobita in aceasta perioada cu cladiri minunate: palate si mochei. Marea Moschee a fost inceputa la sfarsitul secolului al VIII-lea si, la vremea respectiva, era a treia ca marime din lumea islamica. Privita din exterior avea aspectul unei fortarete de forma dreptunghiulara cu ziduri de culoarea mierii sprijinite de contraforturi si cu o multime de creneluri. Zidurile atingeau in unele locuri o inaltime de 10 metri. In interiorul acestora erau curtea cu fantani, copaci umbrosi si flori care inmiresmau aerul si salile de rugaciune cu multimea coloanelor si arcadelor si peretii impodobiti cu mozaicuri si inscriptii. Moscheea se inalta pe un teritoriu considerat sacru. Aici se ridicase, in vremea Imperiului Roman un templu inchinat zeului Ianus. Pe la mijlocul secolului V, Cordoba a fost cucerita de vizigoti, care trecusera la religia crestina. Templul lui Ianus a fost transformat in biserica Sf. Vincent, ramanand sub aceasta forma pana in anul 711, cand Spania a fost invadata de o armata musulmana formata din arabi si berberi nord-africani. Cunoscuti sub numele de mauri, au preluat controlul unei mari suprafete din tara si a unor obiective de interes pentru populatie. Ei au transformat jumatate din biserica Sf. Vincent in moschee, permitand crestinilor sa foloseasca mai departe cealalta jumatate. Acest mod pasnic de convietuire a doua religii diferite a luat sfarsit in timpul lui Abd ar-Rahman I (756-788) din dinastia Omeiazilor. In anul 784 el a inceput lucrarile la Marea Moschee ingloband si vechea biserica. Vreme de doua secole edificiul a fost largit si infrumusetat de succesorii sai. Constructia initiala simpla, cu 11 coloane a fost extinsa spre sud de Abd ar-Rahman al II-lea (822-852), fiul celui dintai. El a adugat 8 coloane si, in secolul urmator, califul al-Hakam al II-lea i-a dublat aproape suprafata. Califul a ramas vestit prin distrugerea viilor din Spania deoarece Coranul interzicea consumul vinului. Ultimele modificari au fost facute in anul 987 prin eforturile vizirului al-Mansur, fiul lui al-Hakam. Monumentului i s-au adaugat inca opt coloane si i s-a largit suprafata dupa cumpararea terenurilor din jur printre care si cel au unei vaduve care a refuzat sa se mute pana nu a primit in schimb o casa si o gradina cu un palmier la fel de frumos ca al ei. La sfarsitul secolului al X-lea moscheea atinsese un adevarat punct culminant atat ca dimensiuni cat si ca splendoare. In 1236 Cordoba este cucerita de regele crestin al Castiliei, Ferdinand al III-lea, si moscheea redevine biserica crestina. Aproape trei secole a functionat astfel facandu-i-se putine modificari. In 1523 insa imparatul Carol al V-lea, ignorand vointa consiliului local al orasului, a cedat dorintei unor clerici, aproband constructia unei catedrale in forma de cruce in mijlocul moscheei. Noua structura se ridica deasupra acoperisului moscheei si pentru constructia ei au fost daramate coloane, arcade si parti din tavanul de lemn. Imparatul a fost profund dezamagit de efectul pe care-l producea noul edificiu declarand: „...ati inlocuit cu ceva ce se poate vedea oriunde ceea ce era unic”. O mare parte din moschee a ramas insa neatinsa si alaturarea celor doua mari religii poate preconiza intr-un anume fel, la o scara istorica, momentul cand cu totii ne vom inchina aceluiasi Dumnezeu, care este unul singur. IRINA STOICA